Faptul că ţara noastră se află în continuare într-o perioadă de tranziţie târzie este quasi–unanim acceptat de istorici, analişti, economişti, unii politicieni, sau de opinia publică românească. Nefericita situaţie a crizei economice ne-a adâncit în tranziţie, dacă nu cumva ne-a reîntors de unde plecaserăm. Că procesul de privatizare al industriei româneşti, continuă şi astăzi, că încă se caută măsuri de optimizare a standardelor sociale, că încă se bâjbâie în domenii precum sănătatea şi învăţământul, toate acestea arată poziţia reală a României în societatea capitalistă.
Încă nu am găsit „luminiţa de la capătul tunelului” şi cine ştie ce surprize vom avea în continuare. Nu curge încă nici lapte şi nici miere deşi Uniunea Europeană ne-a primit cu braţele deschise (sic!). Că realitatea aceasta, diformă şi obtuză, ne predispune la medicamentaţie antinevralgică nu pare să conteze prea mult în ochii celor pentru care odată la patru sau, după caz, cinci ani, fac tot posibilul să ne convingă democratic de puterea pe care o deţine poporul. La nivel teoretic, aceasta sună bine, dar în realitate, România „s-a întors cu ani buni în urmă”. Pentru a gratina complet tortul fondant, să mai spunem că reprezentanţii F.M.I. se declară chiar mulţumiţi: „Avem aşteptări bune pentru că România va pune în practică angajamentele asumate.” Se pare că fărâmiturile pe care le cerşim astăzi la masa bogaţilor sunt prea mari.
Reamintesc un fapt ce m-a surprins în urmă cu ceva timp. Jumătate din numărul românilor cred că era mai bine în vremea comunismului decât în prezent, conform unor studii recente. Este posibil ca după 23 de ani de democraţie, este drept prost înţeleasă, românii să devină „nostalgici” la „epoca de aur”. Ideea care se desprinde din rezultatele acestor studii, referitor la comunism, este cât se poate de reală, pentru tot ceea ce înseamnă România… de ieri sau de azi: „O idee bună, prost aplicată”.
„… Ideea care se desprinde din rezultatele acestor studii, referitor la comunism, este cât se poate de reală, pentru tot ceea ce înseamnă România… de ieri sau de azi: «O idee bună, prost aplicată»”
Concluzia, emisă de autorul articolului, este profund greșită. Nu există idei bune, prost aplicate. Aia poartă denumirea de utopie, deci de neaplicat, fără legătură cu viața reală. Dovada cea mai elocventă este că generațiile de 45-70 de ani nu s-au descurcat și adaptat noilor condiții socio-economice. Mai mult, au pus țara asta pe butuci consumând tot ce au produs părinții lor și neconstruind nimic. Dar ”prostimii” îi place să fie compătimită și să dea vina, conform sămânței sădite în mintea lor de propaganda comunistă, pe ”dușmanii poporului” pentru toate nereușitele ei.
Comunismul nu este o idee buna, si indiferent de tara unde a fost aplicat a fost intotdeauna un esec; a fost un esec in tarile europei de est; este un esec in Rusia si URSS; este un esec in tarile americii latine conduse de regimuri comuniste; comunismul nu a creat valoare in societatile pe care le-a guvernat; a condus la dictaturi, nomenclaturi; romanii sunt oameni muncitori, onesti, educati ( in general) dar dupa atatia ani de comunism, dureaza pana isi vor reveni; este adevarat, dureaza cam mult dar eu sunt foarte optimist;
La ce studii faceti referinta cand citati 50% din populatie spune ca era mai bine pe vremea comunistilor?
Aderarea la UE a fost un pas enorm, extrem de bun; este o mandrie sa fii roman si o mandrie sa fii European;