O țară întreagă a rămas consternată de ce scrie un individ într-un cotidian central: „Dacă în urma alegerilor din decembrie va rezulta o majoritate şi un premier care vor prezenta un pericol clar şi iminent de a scoate ţara de pe direcţia Vest – adică împotriva interesului naţional – atunci Băsescu nu numai că poate, dar are chiar datoria de a se opune unui astfel de deznodământ, chiar dacă acest lucru ar însemna să se opună rezultatului unui proces democratic”.
Să citești un asemenea material într-un ziar apărut după 1989 ar trebui să fie un lucru irațional, adică imposibil. Din nefericire, nu doar că este posibil dar ne este prezentat ca un gest…democratic. Gândiți-vă că asemenea cretini sunt destul de mulți în presa noastră postrevoluționară, unii dintre ei salarizați mai mult ca sigur pe ștatele de plată ale Palatului Cotroceni. Nu mi-am propus să comentez asemenea lucruri, lucrurile iraționale nu se comentează, dar pentru cei care s-ar arăta atrași de o asemenea idee rămâne recursul la istorie, mai ales că în această săptămână s-au împlinit niște ani de la acele vremuri de tristă amintire.
În toamna anului 1946 s-au desfășurat alegeri ”libere” în România, mai exact nu a contat nici un moment ce a votat mulțimea. Rezultatele alegerilor, atunci favorabil guvernului comunist, a fost obţinute în culise, prin fraudă şi prin desconsiderarea celor mai evidente probe. În 19 octombrie 1946 au avut loc cele mai fraudate alegeri din istoria noastră. Rezultatele comunicate oficial au fost: Blocul Partidelor Democratice, reprezentându-i pe comunişti şi aliații lor, 78,45% şi 347 de mandate; Partidul Naţional Ţărănesc – 12.62% şi 33 de mandate; Uniunea Populară Maghiară – 9,84% şi 29 de mandate; Partidul Naţional Liberal – 4,72% şi trei mandate. După cum se știe, istoricii aducând suficiente dovezi în această direcție,PNŢ, ducându-şi campania electorală în numele unui anticomunism intransigent şi „contra partidelor româneşti care servesc tendinţele comuniste”, a polarizat marea masă a alegătorilor şi a totalizat undeva peste 70% din voturi.
Rezultatele alegerilor au marcat atunci intrarea României pe orbita Uniunii Sovietice și apartenența ei efectivă la blocul răsăritean odată cu izbucnirea Războiului Rece. Pe 19 noiembrie, cele trei partide de opoziție: Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc și PSD-Titel Petrescu, au protestat în mod oficial, acuzând guvernul Groza de falsificarea votului. Miniștrii fără portofoliu, Mihail Romniceanu (PNL) și Emil Hațieganu (PNȚ), au demisionat la scurtă vreme după anunțarea rezultatelor oficiale. Dar era prea târziu…
Din păcate, rezultatul oficial al alegerilor s-a bucurat de recunoaşterea membrilor Comisiei Aliate de Control şi, în acest context, la 1 decembrie 1946, Regele Mihai I a deschis noul Parlament. În acea zi, Petru Groza a inaugurat şedinţele noului Parlament unicameral al României. PNȚ-ul de atunci peste 70%, USL-ul de acum peste 60%, ar mai fi posibil, măcar teoretic, un asemenea jaf în România contemporană.
Iată de unde îi veneau lui Băsescu ideile cu Parlament unicameral și cu ”știința” a ce e mai bine pentru români!
