Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Actualitate, Editorial » Demisii în sănătate

Demisii în sănătate

Submitted by on 2 September 2011articol citit de 1,106 ori | No Comment

Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu a rămas marţi, 30 august 2011, fără conducere. Managerul general, Gheorghe Neaţă şi directorul adjunct, Constatin Pălivan, şi-au dat demisia. Mai mult, potrivit lui Valentin Popa, preşedintele consiliului de administraţie, Steluţa Udriştioiu- director economic, va fi propusă spre demitere. Popa a mai declarat că, cel mai probabil, Consiliul Judeţean Gorj va introduce management privat la Spitalul Judeţean.
Toate astea se întâmplă după ce Raluca Tulic, o tânără de 17 ani din Slivileşti, a murit în spital, deşi medicii deciseseră să o interneze pentru că ar fi avut nevoie de o banală operaţie de amigdalită. Curios, de ce trebuie demis directorul economic? Greu de crezut că nu a aprovizionat exact ce era nevoie pentru ca fata să nu moară. Mai degrabă, cu ocazia controalelor efectuate în urma acestui caz au fost descoperite şi alte nereguli, foarte grave, putem spune, dacă au dus la demiterea directorului economic. Şi, se vede treaba, e vorba de bani.
De altfel, de fiecare dată e vorba de bani. Şi când unii medici îşi fac meseria fără tragere de inimă, pentru că nu sunt mulţumiţi de salariu, iar oamenii sunt prea săraci sau consideră că destul contribuie cu dări la sistemul medical, ca să mai bage şi şpagă în buzunarul doctorilor. Şi când bolnavii sunt puşi să-şi cumpere pansament, filme pentru radiografii, chiar instrumente, ca să li se facă intervenţiile necesare. Tot de bani e vorba şi când analizele se fac prost, sau nu se fac, iar unii reactivi pleacă la unii medici, care, pe lângă, spital, mai au şi câte un laborator particular.
La fel consideră şi infirmierele, că le trebuie bani, care vin dimineaţa în camerele bolnavilor (iar aici vorbesc dintr-o tristă proprie experienţă) şi bodogănesc, spoind în bătaie de joc cimentul de pe jos, că ele trebuie să suporte mizeriile bolbavilor, iar şapaga o iau alţii, după care speră ca bolnavii să se sperie, sau să se simtă şi să le vâre şi lor ceva în buzunar.
De bani, de asemenea, e vorba, când nou născuţii de la maternitate rămân neschimbaţi, dacă mămicile nu „plătesc” pentru a primi un scutec curat.
Sunt curioasă, cum ar reuşi un manager privat să-i dezbare pe angajaţii din spitalele să se mai comporte aşa. Pentru că, e clar, nu va da nimeni mai mulţi bani la spitale, pentru ca angajaţii să fie mulţumiţi de banii pe care-i iau şi să nu mai fure sau să nu mai ia şpagă. Plus că, să fim serioşi, e greu de crezut că cei învăţaţi cu excursii în afară, maşini puternice, casă de vacanţă, vilă şi mulţi, mulţi, bani se vor mulţumi cu un salariu mai bun şi atât. Ei, dar las, că nici asta nu se va întâmpla. Aşa că nu va trebui să-i încercăm pe respectivii în halate albe, bleu sau verzi, să vedem câţi bani trebuie să le dăm ca să devină cinstiţi şi să-şi facă treaba cum trebuie.
Revin la ideea mea. E nevoie de clinici private, nu de management privat la aceleaşi spitale de stat. În care angajaţii dau fuga la sindicat, dacă sunt daţi afară, sau la instanţă şi, de regulă, câştigă.

Comments are closed.