Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » Decada pe muchie de cuţit

Decada pe muchie de cuţit

Submitted by on 1 September 2009articol citit de 1,398 ori | No Comment

Deceniul de Incluziune a Romilor este un program ce a fost lansat acum patru ani, dar rezultatele se lasă aşteptate. Dezinteresul autorităţilor, precum şi lipsa fondurilor, fac ca programul să existe mai mult pe hârtie şi la nivel de declaraţii. În acest timp, romii din ghetoul bucurestean Petrişcani se luptă cu autorităţile locale ca să nu le fie demolate “casele”, iar în situaţia lor sunt mulţi alţii din România.

În timp ce strategia europeană bate pasul pe loc, romii rămân marginalizaţi şi neglijaţi

În timp ce strategia europeană bate pasul pe loc, romii rămân marginalizaţi şi neglijaţi

Colonia s-a născut acum 40 de ani pe locul unei mlaştini secate. Chiar dacă suferă de o mulţime de boli, nu au locuri de muncă, nu au case şi nici acces la educaţie, pentru oamenii din Petrişcani colonia reprezintă “acasă”. Oamenii şi aşezarea lor – învecinată cu blocurile ANL – sunt greu încercaţi.
Acum doi ani, râul Colentina s-a revărsat şi a distrus multe din construcţiile vechi de chirpici, luându-le agoniseala de-o viaţă. Dar oamenii au mers mai departe şi au înlocuit vechile construcţii cu barăci făcute din resturi de lemne şi din placaje.
Primăria vrea să cureţe zona afectată de inundaţii şi să demoleze toate construcţiile ilegale din Petrişcani.
Ceea ce înseamnă şi cele doua încăperi ale Babei Vasilica.
Toată lumea îi spune aşa, chiar dacă această bunică nu are decât 48 de ani. Bolnavă de plamâni şi fără un loc de muncă, ea trăieşte dintr-un ajutor social de 150 de lei. S-a născut în colonie, la numărul 24. Tatăl ei a cumpărat o bucată de pamânt şi a construit cele două încăperi în care Baba Vasilica locuieşte azi. Cei cinci copii şi nepoţii – al căror număr nici nu îl mai ştie – locuiesc cu ea, într-o cameră şi o bucătărie, pe care nu vrea să le piardă.
“Ne-au zis că o să dea jos toate casele fără autorizaţie”, spune ea.
Baba Vasilica crede că era mai bine pe vremea lui Ceauşescu “Acum libertatea asta mai mult ne-a stricat. Libertate mare şi nu avem bani. Ce libertate e asta?”
Fiica ei, Mariana, a sperat că, dacă se căsătoreşte legal, va primi o locuinţă pentru tineri căsătoriţi. După scurt timp şi-a luat gândul de la ANL şi a depus actele pentru o autorizaţie, pentru a construi în curtea şi aşa înghesuită a mamei sale. Este convinsă că va trebui să aştepte o veşnicie.
“Mi-au spus că, dacă ridic casa fără autorizaţie, bagă buldozerul şi mi-o dă jos”, ne-a spus Mariana, “M-am căsătorit la primărie… degeaba.”

Program internaţional pentru romitigani
Studiile asupra calităţii vieţii romilor evidenţiază marile decalaje dntre aceştia şi populaţia majoritară. Speranţa de viaţă a romilor este cu 10 ani mai mică, rata de sărăcie este de 4 pâna la 10 ori mai mare decât în cazul românilor, bulgarilor, ungurilor sau cehilor.
Decada de Incluziune a Romilor s-a născut pentru că toate ţările din sud-estul Europei se confruntă cu aceleaşi probleme.
In 2003, la Budapesta, la o conferinţă dedicată problemelor romilor, George Soros, preşedintele Institutului pentru o Societate Deschisă, şi James Wolferson, vice-preşedintele de atunci al Băncii Mondiale, au declarat că “Decada va fi însă doar începutul unei lupte cu excluderea socială şi discriminarea”.
In 2006, la Bruxelles, în calitate de ministru de stat, Marko Bela a declarat la şedinţa Comitetului de Coordonare: „Populaţia romă a fost şi este în continuare expusă la cel mai înalt grad de risc de pauperizare în contextul acestor lungi ani de tranziţie, iar în ceea ce priveşte beneficiile creşterii economice şi ale stabilităţii politice, minoritatea romă este cea care ajunge pe ultimul loc în clasamentul celor care profită de pe urma acestor realizări. Din aceste considerente, cred că avem nevoie de mai multe acţiuni concrete în acest proiect.”

Intenţii şi atât
Nici intenţiile bune şi nici declaraţiile publice nu au devenit încă realitate. Mulţi găsesc explicaţii pentru această situaţie.
Sociologul Sorin Cace de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii crede că nu s-au făcut progrese pentru că iniţiativele ţărilor implicate în program nu au fost sincronizate.
Laurentiu Iapornicu, preşedintele Agenţiei Naţionale pentru Romi, a declarat că nu ştie prea multe deoarece este nou în această funcţie.
Gelu Duminică, directorul Agenţiei pentru Dezvoltare Comunitară – Împreună, a spus: “Decada, în momentul în care a fost creată, … a devenit un fel de legitimare a inactivităţii. Decada era umbrela mare în care se regăseau planurile naţionale din fiecare ţară. Teoretic ar fi trebuit să se facă planuri naţionale de dezvoltare, după care să fie introduse în buget, iar guvernele să şi le asume. Dar nu s-a întâmplat aşa.”
Guvernul nu are o strategie reală pentru a-i ajuta pe romi să trăiască ca şi ceilalţi cetăţeni, iar banii ramân o problemă.
Totuşi, un raport de monitorizare a programului din 2007 indică şi realizări, cum ar fi introducerea sistemului de mediatori sanitari în 2005-2006, câteva campanii de informare pe teme de sănătate în comunităţile de romi, precum şi măsuri de reducere a segregării în educaţie. Autorităţile române au finanţat programe – cum ar fi cel menit a facilita eliberarea actelor de identitate pentru romi – cu scopul de a îmbunătăţi situaţia minorităţii, dar eforturile nu au fost susţinute.

Banii de la Banca Mondială
In 2006, Banca Mondială a acordat României un împrumut de 47,2 milioane de euro destinat exclusiv romilor.
Agenţia Naţională pentru Romi ne-a arătat cum au fost împărţiţi banii: 28,6 milioane pentru Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, 6,1 milioane pentru Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 800 000 euro pentru Agenţia Natională pentru Romi – în vederea înfiinţării unui organism de monitorizare a incluziunii sociale – şi 11 milioane pentru Fondul Român de Dezvoltare Socială (FRDS).
Un simplu calcul arată că lipsesc 700 000 euro. În replică, FRDS a declarat că de fapt a primit 11,7 milioane de euro, si nu 11milioane cum susţinuse iniţial. Evidenţele Ministerului de Finanţe arată însă ca suma de 11 milioane este cea corectă.

Fondul pentru educaţie
La sfârşitul anului 2004, iniţiatorii Deceniului de Incluziune a Romilor, alături de alţi 24 de donatori – agentii guvernamentale, fundaţii, persoane fizice sau companii, au pus bazele unui Fond pentru Educaţia Romilor, în valoare de 42 milioane de euro.
Fondul a şi aprobat o primă rundă de proiecte în valoare de 3,8 milioane dolari pentru România. Costel Bercuş – preşedintele consiliului de administraţie al acestui fond, venit de la Fundatia Romani Criss – a declarat că această primă etapă are nevoie de sprijinul Guvernului României, ceea ce nu s-a întâmplat. “Atât timp cât guvernul nu îşi face treaba, am decis să ne implicăm noi direct,” a spus Bercuş.
Dan Oprescu Zenda, expert în cadrul Agenţiei Nationale pentru Romi, ştie foarte bine ce s-a făcut până acum şi ce mai trebuie făcut în cadrul Decadei Romilor, pentru o reală incluziune a acestora. “Nu avem rezultate până acum,” spune el. „Nu există spitale sau clinici pentru romi, nici măcar statistici pe criterii etnice astfel incât să putem şti care sunt problemele de sănătate, educaţie sau care este situaţia locativă. Mai sunt multe de făcut şi este nevoie de susţinere din partea tuturor instituţiilor”, spune el.
Acest material a fost realizat în cadrul proiectului Presa şi accesul la sănătate în comunităţile de romi – ediţia regională, coordonat de Centrul pentru Jurnalism Independent, cu sprijinul Open Society Institute, New York. Mai multe informaţii despre proiect găsiţi pe www.cji.ro.

Petru Zoltan

Comments are closed.