De ce ne încurcă Brâncuşi?

Loading

Privind evenimentele din Gorj din ultimele şapte decenii am putea ajunge la o concluzie şocantă, pentru noi moştenirea brâncuşiană a fost o pacoste şi nu un dar de la Dumnezeu, cum ar fi fost firesc. Nu o să mai intru în detaliile celor întâmplate în primii ani ai comunismului românesc, când s-a tras inclusiv cu tractorul de Coloana Infinitului sau alţi tembeli vroiau să facă case în parcul din preajma monumentului menţionat, ci poate ne aducem aminte că am stat mai mulţi ani fără opera brâncuşiană la locul ei iar unii încă mai cred că a fost de bine. Ce să mai vorbim de faptul că nu suntem în stare să protejăm şi să valorificăm cele lăsate de Brâncuşi la Târgu-Jiu!
O să invocăm în cele ce urmează trei evenimente, în ordine cronologică, care dau senzaţia că Brâncuşi este pentru noi o povară prea mare. Nu cred să fi uitat cineva un individ care vrea să aducă acasă osemintele lui Brâncuşi şi până şi premierul a căzut pradă acestei iluzii. Ce să mai vorbim de instituţii cu specific cultural care s-au raliat unui asemenea bizar demers, deşi noi nu suntem în stare nici de ce ne-a lăsat Brâncuşi, dar să ne mai gândim la un asemenea demers. Cât despre un Muzeu „Constantin Brâncuşi” la Târgu-Jiu, o idee mult mai normală şi un demers pe care îl datorăm marelui sculptor, parlamentarii noştri s-au făcut că plouă, degetul şefului de grup fiind în jos.
Desigur, regionalizarea va face din reşedinţele acestora un fel de mici capitale. În cazul Olteniei, deşi cultura şi economia sunt la noi, totul se va concentra pe Craiova. Dar de la asta până la  a-i ajuta pe craioveni să se identifice cu Brâncuşi, lucru care s-a întâmplat tocmai zilele trecute prin sprijinul acordat  de Târgu-Jiu pentru Craiova-capitală culturală europeană, e totuşi cam mult. Doljenii au un muzeu Brâncuşi iar foarte curând se va ajunge „în provincie” pentru operele în piatră, restul legăturilor cu Brâncuşi fiind tăiate.
O opinie personală, toate aceste lucruri s-au întâmplat pentru că nu găsim resursele, intelectuale şi materiale, să ne bucurăm de o asemenea moştenire. Iar chestia cu autostrada „Brâncuşi” nu este nici măcar un banc bun!