Atunci când Traian Băsescu le promitea românilor că va fi un preşedinte jucător, din lipsă de cultură politică, aceştia au închis ochii şi au votat. Dacă România ar fi fost însă o republică prezidenţială, da! Traian Băsescu ar fi putut juca după cum fluiera tot el, când vroia şi nu doar a pagubă aşa cum a făcut-o în ultimii ani. Era concomitent şeful statului şi al guvernului. Nu mai avea nevoie de premieri de hârtie, precum Emil Boc sau M.R. Ungureanu, iar astăzi de Victor Ponta, cel care însă a promis redresarea României, o ţară a tuturor posibilităţilor şi care iată începe să dea semne de însănătoşire.
Astăzi, preşedintele jucător se vrea însă antrenor. Şi nu orice antrenor: „Eu sunt preşedinte pentru toţi. Şi pentru cei buni şi pentru cei răi, şi pentru cei cu principii şi pentru cei fără principii, şi pentru cei angajaţi politic şi pentru cei neangajaţi politic”. Vivat domnule preşedinte, i-am replica, dacă nenea Iancu ar mai fi astăzi printre noi, dar preşedintele ăsta care mai nou se vrea antrenor, remarcând progresele care încep să se evidenţieze, ar trebui să vegheze poate mai mult asupra clasei politice, lăsând Guvernul să îşi facă treaba la modul responsabil.
România, ţara tuturor posibilităţilor, s-a vândut ieftin, pe bani puţini, atârnând pe talerul unei balanţe ridicol de măsluite, în care totul era de vânzare. Mai puţin iluziile, acestea oferindu-se gratis odată la patru ani, sau după caz, la cinci. S-a vândut flota naţională, s-au vândut societăţi (industriale, comerciale) pe nimic, doar-doar companiile mari vor veni să investească aici, s-a vândut chiar şi pământ românesc. Negustorii nu au tocmit, nu au negociat, doar au vândut. Desigur, aproape totul pe doi bani, ca să nu ieşim din tipar. Pentru ca semnele de însănătoşire a României să fie evidente ar trebui să se înceapă cu acest prim capitol, iar ţara asta, să nu mai fie de vânzare, nici ieftin, nici scump. Treptat se poate relansa şi industria şi agricultura, iar oportunităţile economice să reapară.
