Zilele astea, am avut ocazia să constat că, în România zilelor noastre, nu trebuie să fii bun, ci trebuie să fi aproape de cei puternici. Astfel, nu trebuie să scrii un proiect bun, ci bine. Iar ca să fii sigur că l-ai scris bine, trebuie să fii cât mai aproape de cei care stabilesc unde trebuie pusă virgula, altfel n-ai nici o şansă să câştigi. Spun asta, pentru că am avut ocazia să constat că nu fondul contează, ci forma, iar forma unui proiect o ştii foarte bine, mai bine decât concurenţii tăi, dacă ştii cuvintele cheie. Odată ce nu le ştii, n-ai decât să scrii proiecte până ţi-or fierbe creierii. Dacă aici situaţia e, însă, discutabilă, ce mai spun, oare, dragii noştri cititori, despre următoarea poveste: S-au chinuit nişte biete localităţi să depună proiecte pe Măsura 322, în speranţa că vor atrage fonduri structurale nerambursabile. Au muncit oameni zi şi noapte, au citit documentaţii, au scris mii de pagini, primăriile au plătit studii de fezabilitate, din toată sărăcia, după care au rămas cu ochii în soare. Motivul? Cu 20 de zile înainte de termenul limită de depunere a proiectelor, s-au trezit cu o erată, care le-a dat peste cap şi proiectele şi punctajele. Şi anume: în documentaţia iniţială scria că se acordă un anumit punctaj, dacă proiectul prevede, pe lângă drumuri, canalizare şi altele, construirea de grădiniţe în satele în care acestea nu există. Şi a venit şi erata. Aceasta prevede că se primeşte punctajul respectiv dacă se construieşte grădiniţă… în comuna în care nu există şi nu în satul în care nu există, aşa cum era precizat în documentaţia iniţială. Păi, oameni buni, ce comună nu are măcar o grădiniţă? Plus că, la runda trecută, prioritate aveau reţelele de apă şi canalizare, după aceea urmând drumurile, iar la runda care urmează e invers. Aşa că primăriile care au sperat să câştige de data asta, adăugându-şi punctaj cu grădiniţele, nu numai că n-au câştigat nimic, ba unii chiar au pierdut, din cauza inversării priorităţilor.
O altă ciudăţenie, apărută la runda trecută a Măsurii 322, a fost aceea că din cele peste 40 de contestaţii, cel mai mult au fost admise proiecte din Suceava şi Prahova. Mai mult, au existat proiecte care înainte de contestaţie aveau 0 puncte, iar după contestaţie au luat 85 de puncte, primind finanţarea. Nu vi se pare dubios?
