Săptămâna aceasta a început sesiunea a doua a examenului de bacalaureat care, pentru prima dată în istoria sa, adună la start un număr impresionant de candidaţi. Nu ştiu dacă ăsta e „efectul video”, dar cert este că a fost foarte repede îmbrăţişat de un număr foarte mare de cadre didactice care au simţit că acesta poate fi un început prin care anii de incertitudine şi de aplomb ai nonvalorii să se apropie de sfârşit. Mulţi dintre noi am plâns de mila absolvenţilor picaţi la examenul din vară şi am „pătimit” împreună cu aceştia şi, în ceea ce-i priveşte pe unii dintre ei, chiar pe bună dreptate căci un examen de bacalaureat, ca orice examen, e guvernat de legi dure şi câteodată nedrepte.
S-a vorbit multă vreme şi se vorbeşte în continuare că acest examen va trage un semnal de alarmă, va fi ca un duş rece şi, de ce nu, va reprezenta un nou început. De asemenea, cu toate asigurările oficialităţilor că examenul va fi unul foarte corect, se aşteaptă ca la sesiunea din toamnă rezultatele să fie mai bune, poate chiar prin prisma faptului că mulţi dintre candidaţi susţin doar una dintre probe, celelalte fiind deja promovate în vară.
Şi totuşi, experienţele trăite de mine în ultimele zile mă fac să fiu sceptic. Printr-un joc al sorţii, cum ar spune un bun amic de-al meu, zilele trecute am ajuns să iau contact cu mulţi dintre candidaţii ce în această toamnă îşi vor încerca cunoştinţele la examenul de bacalaureat. Astfel, am înţeles că acest examen este pentru mulţi (din păcate) doar “o chestie” ce trebuie făcută ca să obţină “cartonul”. Nu are absolut nicio importanţă dacă nu ştiu la ce dau examen în ziua respectivă, dacă la proba scrisă se prezintă fără niciun instrument de scris, dacă, pentru a căpăta curaj, trec pe la vreo crâşmă înainte sau dacă întârzie câteva ore, poate vreo două şi jumătate, că de ”nu are maşină la scară”. Dacă ţinem cont şi de faptul că mulţi dintre ei predau foile albe şi părăsesc sălile de examen imediat după epuizarea timpului obligatoriu, nu putem să nu ne întrebăm: cine-i obligă să vină la examen? Cine-i obligă să vină la şcoală? Să fie oare dorinţa noastră ca odraslele să beneficieze de ceva ”cartoane” cu orice preţ? Să fie asta una dintre metehnele societăţii actuale? Adică, „dacă merge, merge, dacă nu, vedem noi”.
Nu poţi să nu observi această stranie asemănare între mentalitatea unora dintre absolvenţii de liceu ce participă la examenul de bacalaureat şi cea a unora dintre absolvenţii de facultăţi ce au participat la examenul de titularizare, examene caracterizate prin absenteism şi dezinteres total.
Cine-i de vină că s-a ajuns aici? Probabil că mulţi vor spune că şcoala, iar şcoala va spune că părinţii, iar la final toţi vor da vina pe societatea în care trăim. Adică, nimeni nu e vinovat, căci aşa sunt vremurile şi oamenii sunt sub ele.
