A fost mai întâi magistrul şi maestrul Liviu Dafinescu. Şi a vrăjit cu spiritul şi talentul său tot ce a înflorit prin cântec şi joc în poienile, potecile, văile şi crângurile de sub gene de Parâng şi le-a adunat într-un buchet miraculos numit „Doina Gorjului”. De atâta umblare şi împlinire s-a întâmplat ca distinsul profesor să obosească niţel. Apoi, într-o clipă nedefinită a vieţii, s-a retras la ceruri să se odihnească un pic ascultând un „cântec de petrecut…” De acolo, dintre îngeri, privirea lui se lasă şi azi peste plaiuri, căutând şi întrebând despre cântec, despre joc, despre portul popular, despre frumuseţi de viaţă peste Jiu şi Gilort la vale, de la Olteţ până la Motru şi de prin alte grădini de răsărire a portului şi dansului din vatra Gorjului.
Cu tresăriri de dor se născu apoi Festivalul cântecului şi dansului pentru tineret „Liviu Dafinescu”, ajuns în anul 2011 la ediţia a VIII-a. Iar fericirea sărbătorii nu s-a produs nici pe scena din poieniţă, alături de primăveri cu flori de rouă în obraji, nici pe estrada din zăvoi, aproape de suspinul râului coborâtor din munţi cu lacrimi de zăpezi plecate, să se odihnească şi ele. Această rară revărsare de talent, tinereţe şi dor se petrece primăvară de primăvară pe scenele preferate ale maestrului, la Novaci şi Târgu-Jiu, unde gândul şi inima sa nu s-au sfârşit să adune nestemate ale folclorului, în cântec şi dans, culese cu discreţia şi străduinţa dăruite de om artei autentice. Astfel s-au instalat în memoria şi în dorinţele de trai frumuseţi de cântec şi joc din horele şi nunţile satelor, comori culese din crugul vremii şi zestrea culturală a Gorjului, pentru a dărui irizare în inedit viitorului, pentru a păstra curată şi inconfundabilă identitatea noastră.
Spectacolul tradiţiilor în Festival
Prinşi în cercuri rotitoare, flăcăi şi fete s-au desprins apoi în şiruri întrepătrunse, alunecând în joc în paşi adăugaţi, pe vers şi cântec tresăltând şi-nveselind inimile cu farmecul şi vioiciunea dansului. Sala răsună de frumuseţe şi bucurie. E atâta talent şi tinereţe pe scenă, încât ţi se pare că viaţa nu se mai termină niciodată. Echipele de dansatori curg rând pe rând în luminile rampei şi delectează publicul spectator cu fascinaţia jocului şi costumelor aduse în scenă. Se succed în evoluţii încântătoare trupe de tineri dansatori populari, cei mai mulţi dintre aceştia-elevi de la ciclul primar până în clasele de liceu, instruiţi de învăţătorii şi profesorii lor cu preocupări şi pasiuni pentru această înnobilare culturală.
Ei vin cu jocul din opinca bunicilor, din Stoina şi Stejari, din Dănciuleşti, Hurezani sau Licurici, din Dragoteşti, Cătunele, Motru şi Târgu-Cărbuneşti, din Băleşti, Rovinari şi Negomir, de peste văi şi coline în care primăvara a aşezat bucurii de viaţă şi-n lăstar dar şi în dorinţa oamenilor de a arăta lumii cine sunt şi cum ştiu ei să-şi primenească viaţa prin dans şi hore, dar mai ales prin vrerea de a trăi frumos. S-au prins de mâini şi s-au desprins perechi de fete şi băieţi, sprintene şi-nflăcărate de bucuria şi iuţeala jocului, s-au adunat apoi în buchete de zâmbet şi veselie şi-au deschis hora în paşi de „Crăiţe”, pe alergătura „Sălcioarei”, în bătăile de talpă şi-n săriturile şi-adăugirile de paşi săltaţi, nestăviliţi, din şuvoiul suitei în care admirăm partituri din dansuri tradiţionale precum „Ghimpele”, „Frunza”, „Ofiţereasca”, „Ungurica”, „Sârba dogarilor”.
Ne apropiem de cerdacul munţilor şi sărbătorile din luminiş de dumbravă, admirând hăulitul băciţelor în glas de fluier ridicat dinspre izvoare şi pajişti. Intră în joc, în pas domol şi-n costume pitoreşti ungureneşti, dansatorii din Polovragi, Baia-de-Fier şi Novaci, apoi valul de vis şi dor şi chiuiturile fetelor din Runcu, învelite-n magia maramelor de borangic, a iilor, opregelor şi vâlnicelor meşteşugite cu talent de alţi purtători de virtuţi rare şi comori de suflet. Le urmează, în şuvoi de joc şi desfătare de cântec fetele din Bălceşti, copiii din Dobriţa şi Bâlta, tinerii din Băleşti şi Motru. Desprinse parcă din tablourile cu îngeri, mlădioasele perechi de tineri, elegante şi trecute se pare prin inelul din brâul graţioasei albinuţe, zburau şi-şi roteau poalele, opregul negru şi straiele, şi pletele, şi sufletul, şi gândul, şi toată fiinţa lor, înfrumuseţând jocul şi viaţa, prin ritm de „Brâu ciobănesc”, „Sârbă”, „Horă”, „Învârtită şchioapă” şi „Învârtită măruntă”, prin atâtea alte revărsări de paşi, întru împlinire şi dăinuire prin joc şi cântec popular.
Viitorul folclorului gorjean
Mucalit şi plin de optimism, Iulian Malea, cel care de aproape patru decenii poartă pe braţe, pe picior şi-n suflet tot ce înseamnă dans popular în Gorj, mi-a vorbit părinteşte despre formaţiile de succes de la „Şcoala Populară de Artă Tg.-Jiu”, „Palatul Copiilor Tg.-Jiu”, „Liceul cu Program Sportiv Tg.-Jiu”, „Şcoala Pompiliu Marcea Tg.-Jiu”, despre dansatorii din Turceni, Băleşti, Dragoteşti, Bâlta, Runcu, Baia-de-Fier şi Novaci. Despre instructorii lor, oameni cu vocaţie în a culege şi a transmite tainele dansului către cei care vin, copii şi tineri, experţi în artă precum Ştefan Mirulescu, Marian Stelea, Petre Pistol, Mihai Păsărescu, Ionel Traian, Nuţu Tănăsoiu, Ion Luican, Ion Lăzăroiu şi Gabriel Popescu.
Iată, realităţi şi fapte, care se cern în agenda şi-n sufletul Vasilianei, îngerul pe care Liviu Dafinescu l-a lăsat aici, printre gorjeni, să le împrospăteze viaţa şi bucuriile cu frumuseţi ale firii şi creaţiei umane. Pentru că, din lumea fără dor, tatăl ei, priveşte adânc şi fără preget, spre lumea cu dor, spre zborul nedefinit al dansului şi-al înălţării vieţii prin iureşul său. Pentru a veşnici tinereţea prin cântec şi joc! Ce fericire!
