Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Special » Criză: Ziua Romilor, fără manifestări fastuoase la Gorj

Criză: Ziua Romilor, fără manifestări fastuoase la Gorj

Submitted by on 9 April 2010articol citit de 2,846 ori | No Comment

După ce,  în 2006, în Gorj Ziua Internaţională a Romilor a fost organizată pentru prima oară,  cu mult fast în mijlocul municipiului Târgu Jiu, cu parada căruţelor împodobite, meşteşugari, spectacol tradiţional şi  berbec la proţap, iar în anii următori manifestările au scăzut, treptat, în intensitate, în acest an sărbătoarea s-a retras în comunităţi. Principalul vinovat a fost criza, care a redus bugetul  organizatorilor, dar şi lipsa unui loc optim pentru desfăşurarea manifestărilor, insula Jiului, locul unde s-a desfăşurat sărbătoarea în ultimul timp, fiind concesionată.

Romii din Meteor s-au distrat cu prietenii şi vecinii

Lipsa fondurilor şi a locului special amenajat nu i-a făcut pe romii din Gorj să renunţe la sărbătoarea lor, ci doar i-a determinat să-i restrângă dimensiunile, văduvindu-i, astfel, pe târgujieni de un spectacol în aer liber. În rest, nici o problemă. În comunităţi a fost mare veselie, mese întinse, invitaţi, printre care şi români, iar vecinii s-au vizitat între ei, să se felicite de ziua lor şi au stat împreună la masă, când la unul când la altul. O notă aparte a făcut-o, de această dată, Uniunea Romilor Creştini din România, care a organizat în comunităţile importante simpozioane, în cadrul cărora s-au dezbătut principalele probleme cu care se confruntă romii: „La aceste simpozioane, la care au participat cei mai importanţi membrii ai comunităţilor, au fost mai multe teme de discuţie: integrarea romilor, respectarea legislaţiei care interzice căsătoriile timpurii, educaţia pentru sănătate, introducerea unei legislaţii care să permită autorizarea meşteşugurilor tradiţionale ale romilor. De altfel, penrtu organizaţia noastră, acestea fac parte din problematica permanentă, nu numai de ziua romilor ne facem astfel de griji. Dovadă că am implementat cu succes, aşa cum au stabilit evaluatorii de la Guvern, proiecte importante, atrăgând fonduri de peste 50.000 euro numai anul trecut, de care au beneficiat sute de membrii din mai multe comunităţi de romi din Gorj.” (Ion Mihai zis Ministru, preşedintele URCR)
Unii în comunitate, alţii la Sinaia
Dacă Ministru a ales să petreacă Ziua Internaţională a Romilor în comunitate, Nelu Pavel, a plecat la Sinaia, să chefuiască alături de colegii săi de la Partida Romilor. Această ocazie, de a participa la Ziua Romilor organizată la munte de formaţiunea al cărei lider este la nivel judeţean, l-a avantajat din două puncte de vedere. O dată pentru că s-a dus la masa pusă şi apoi că şi-a putut permite să fie maliţios, la plecare. Acesta a declarat presei că de data asta nu se mai ocupă, ca până acum, de organizarea la nivel local a Zilei Internaţionale a Romilor, el sărbătorind-o la Sinaia şi vrea să vadă dacă în lipsa lui va mai fi cineva în stare să facă organizare. De altfel, această dihonie dintre liderii romilor e arhicunoscută, ei reuşind cu greu să facă ceva împreună. Singurul an în care treaba a mers ca unsă a fost 2006, când Ion Ministru, Ninel Potârcă şi Nelu Pavel au reuşit să capaciteze atât  autorităţile locale şi judeţene, cât  şi romi din tot Gorjul, organizarea de atunci dând lecţii multora care se ocupă cu astfel de manifestări. Anul trecut, Ministru şi Pavel mai că voiau să-şi facă, pe insuliţă, scene separate,  iar anul acesta acesta sărbătoarea s-a întors în comunitate.

Ludica Mihai şi secretul unei reţete ţigăneşti

Rânza, o reţetă specific ţigănească
Una dintre reţetele tradiţionale ale romilor, care se păstrează din moşi strămoşi şi care nu lipseşe de pe masa lor la sărbătorile importante este rânza, iar una dintre cele mai pricepute femei din Meteor care  o prepară este Ludica Mihai, mama lui Ion Ministru: „Noi, când tăiem porcul, luăm carnea cea mai bună, curăţată de grăsime şi, aşa cum e, înainte să se răcească, o punem cu sare şi usturoi pisat, să stea de pe o zi pe alta la saramură. Pe urmă, umplem cu ea burta porcului şi prapurele, le legăm cu blăniţe şi aţă de canap, de jur împrejur şi le punem la fum vreo şase săptămâni. Pe urmă, luăm rânza, gata făcută şi o punem într-o cămară, la aer, să se usuce şi putem mânca din ea tot anul. Se mănâncă şi friptă şi aşa cum e.”

Comments are closed.