Criza naşte monştri

Loading

aura-stoenescuDeşi acest titlu  e o parafrază ce nu are nici o legătură cu originalul „somnul raţiunii naşte monştri” al pictorului spaniol Francisco Goya, se potriveşte ca o mănuşă dezastrului economic în care ne afundăm. Oamenii simt cum le zvâcnesc tâmplele când îi sună doar cei la care au datorii, le zvâcnesc tâmplele când vin facturile, pe care nici nu mai au curajul să le deschidă, le zvâcnesc tâmplele când rămân fără gaze, curent sau telefon. Apoi, dacă pot, îşi controlează organismul, îşi spun că cel mai important, ca să treacă peste această perioadă, e să-şi păstreze cumpătul. Pentru că, dacă le crapă un vas au două şanse, ori să moară şi să lase toate problemele nerezolvate, ori să rămână o legumă, încurcând şi mai rău viaţa celor de care n-au reuşit să aibă grijă. Unii aleg, pur şi simplu, sinuciderea, pentru că nu reuşesc să învingă frica de colaps. Alţii devin violenţi, de foame, de ură, de invidie, sau  pentru că au băut prea mult,  să uite de necazuri. Îşi bat copiii, nevestele, sar la oamenii de pe stradă, violează, ucid. Trag cu arma, jefuiesc bănci, case de schimb valutar, sau doar bancomate. Unii dintre aceşti oameni sunt români aflaţi în Italia, cărora li se destramă visul de îmbogăţire. Atacă, se fac nedoriţi acolo, după care ura localnicilor se răsfrânge asupra tuturor românilor aflaţi în Italia, care nu mai au curaj să meargă pe stradă, să vorbească româneşte, să caute un loc de muncă.
Mulţi oameni vor muri în această perioadă. Mai mulţi decât în anii precedenţi. Gândirea negativă, frica de ziua de mâine, disperarea rămânerii fără loc de muncă, toate acestea vor agrava bolile din organism, pentru care oamenii nu vor mai avea bani să cumpere medicamente sau să meargă în spitale. Spitale care primesc tot mai puţini bani. Medici care primesc tot mai puţini bani.
Îţi vine să uiţi de etichetă, să te aşezi pe marginea trotuarului şi să te întrebi cum ar trebui să reacţionezi la toate astea. Ce să faci ca să ieşi la liman cu corpul şi mintea întregi şi, mai ales, unde e plasat în timp acel liman. La aceste întrebări ar trebui să răspundă cei puşi de noi în fruntea ţării, care gestionează situaţia, banul public şi care ar trebui să-l orienteze în aşa fel, încât să trecem cu toţii acest prag, cu minimum de victime. Iar numele banului public se cheamă buget. Iar puterea spune că l-a împărţit perfect, iar opoziţia spune că nu. Noi… ce să mai spunem? Oricum nu contează.