Copiilor le-a fost dor să ningă şi a nins!

Loading

Se pierde-n tăcerea amintirilor farmecul iernilor de poveste, al iernilor normale pe care noi le uitaserăm, fiind prea acaparaţi de întâmplările unui cotidian tot mai buimac. Ar fi bine să mai facem câte ceva pentru a ne bucura de ierni cu zăpezi înalte, troienite, cu frig şi ger sălbatic, până-n miez de martie.

Este iar multă zăpadă peste țară
Este iar multă zăpadă peste țară

S-a slobozit mai întâi spre noi viscolul aspru, apoi niscaiva nori mai blânzi au pudrat cu ninsoare timidă pământul. Sfântul Trifon a găsit pomii şi viile sub povara albă de omăt. Oamenii aflaţi în culmi de deal, la marginea satelor, au sărbătorit şi s-au rugat pentru rodul gliei, pentru venirea ploilor, pentru însănătoşirea râurilor şi izvoarelor, întru a dărui vieţii frumuseţe şi putere. Pădurile au stat cuminţi sub ninsoarea fulgilor mărunţi, pogorâţi peste liniştea adâncă a codrului. Cei veniţi la rugă s-au ospătat cu bunătăţi pregătite de gospodine în casă, au băut vin şi ţuică fiartă, din ulcele şi ceşcuţe de pământ. A fost multă lume în Măgurici, la Padeş.

Undeva, la doi paşi de albia Motrului, printre pâlcurile de arini din Valea de Hotare, s-au retras în ascunziş de păpuriş şi ierburi uscate toate lişiţele pripăşite-n ape. S-au mai văzut prin ochiurile dintre porţile de gheaţă ale bălţilor şi stârcii cenuşii, în căutare de hrană. A dispărut din peisajul locurilor legendara barză care şi-a petrecut 14 ierni la Padeş. Fusese mândria sătenilor de aici. Aproape, pe mal de Motru, a îngheţat totul. Mantia zăpezii a acoperit şi urmele urâte cu care oamenii agresează mediul. Peste acest adevăr, împrejurimile arată impecabil de curate. O ceată de copii încăciulaţi şi înveliţi în fulare largi animă pârtia de săniuţe din pieptul Coastei Motrului. Câtă gingăşie, câtă ingenuitate, dar ce frumuseţe a copilăriei se dezlănţuie la jocul lor de săniuş!
Luna lui Făurar a lăsat ursului privilegiul să-şi vadă umbra şi să se reîntoarcă în bârlog pentru încă şase săptămâni, cât va mai dura iarna. În zilele cu frig greu, l-am văzut pe Costache, pădurarul din Văieni, cum a sărit în ajutorul cailor săi vânjoşi. Sunt marea bogăţie a casei lui. Le-a împănat grajdul cu paie în culcuş uscat şi cald. A scos din mâinile Gherghinei cele mai groase scoarţe de lână şi i-a învelit peste trup ca pe nişte copii înfăşaţi, să nu le mai intre gerul în oase, să-i aibă sănătoşi la bătătură, că ei ajută casa la greu. Bătrânului îi place să spună că i-a acoperit cu blândeţe şi grijă părintească. E hotărât să-i vadă în siguranţă şi să-i asculte cum fornăie în ieslele pline cu nutreţ.
Gerul a sorbit toată spuma apelor. Râul a rămas fără glas, nu poţi să desluşeşti prin aerul tăios nicio văicăreală de val, măcar un susur timid, un clocot de cascadă, nimic din cântecele undelor argintii. Vălul Motrului risipit printre munţii de bolovani adunaţi în mijloc de albie a fost supus de îngheţ şi travestit uşor-uşor într-un munte alb strălucitor peste care s-au aşezat apoi valuri-valuri de zăpadă dezlânată, pufoasă, inocentă. Stratul gros, înălţat cu mult peste rugii aflaţi în adormire, l-a pus la treabă pe Victor al lui Ştiodan din Valea Moregilor. Pentru a ajunge la adăposturile orăteniilor din curte şi să fie liber în propria gospodărie, bărbatul are acum de lucru cu zăpada.
S-a aplecat bine pe lopată şi a început a tăia în trupul omătului cărări adânci spre porţi şi locuri cu mare folos pentru casă. L-a întrebat pe Taica Gherasim, bunicul său, dacă îşi mai aminteşte să mai fi trecut prin aşa fior de iarnă. Bătrânul îşi ridică pălăria pleoştită pe ochi şi-i spuse ceva cu o jumătate de secol în urmă, când au urcat nămeţii până la fereastră. Victor ridică un munte de zăpadă în mijlocul ogrăzii şi zice că va scăpa de ea la primăvară. Va fi bucuria copiilor, că vor face alunecuş pe nămete.
Pe sub gene de munţi, prin coborâri de dealuri, în lăsători de curmături, prin adâncimi de văi, prin întinderi albe croite între valuri înalte de relief, în deschideri de depresiuni, aşezările oamenilor îşi trimit în înalturi cenuşii fuioare de fum desenând peste tabloul îngheţat al orizontului pâlpâiri de viaţă şi destin în miez de iarnă autentică. Ninge neîncetat peste sate. Ninge ca într-o iarnă adevărată. Ninge cu toată puterea naturii. E mare sărbătoare pe drumul satului străjuit de nămeţi care au înghiţit uluca. Copiii sunt la săniuş. Pârtia este plină de voioşie. Bucuria lor este jocul, grijile iernii rămân la părinţi. Ninge sănătos în sat, arde foc în sobă! Copiilor le-a fost dor să ningă! Şi a nins! A nins cu dor de iarnă!

One Comment on “Copiilor le-a fost dor să ningă şi a nins!”

Comments are closed.