Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Cooperativele de aprovizionare şi desfacere din Novaci

Cooperativele de aprovizionare şi desfacere din Novaci

Submitted by on 4 April 2012articol citit de 2,046 ori | No Comment

Novaciul interbelic era una din cele mai prospere comune din judeţul Gorj. Creşterea oilor şi exploatarea lemnului reprezentau principalele ocupaţii ale locuitorilor săi, ale căror economii şi împrumuturi se realizau la câteva bănci locale, în frunte cu Banca Populară Gilortul Alături de bănci un rol important în dezvoltarea Novaciului l-au avut cooperativele, prin care sătenii se aprovizionau cu mărfuri de consum şi îşi valorificau produsele.

În Novaciul interbelic au existat mai multe unităţi de aprovizionare şi desfacere pentru locuitori

În Novaciul interbelic au existat mai multe unităţi de aprovizionare şi desfacere pentru locuitori

În perioada interbelică
În ianuarie 1920 s-a înfiinţat în comuna Novaci societatea cooperativă de aprovizionare şi desfacere ,,Novăceanca”. Această societate funcţiona în baza legii din 13 aprilie 1905 privitoare la constituirea şi controlul societăţilor cooperative săteşti, a legii băncilor populare săteşti şi în baza statutului şi a actului constitutiv. Scopul cooperativei era: aprovizionarea sătenilor cu cele necesare gospodăriei şi ocupaţiei lor, desfacerea în comun a produselor lor, organizarea unei secţii de consum, de a sădi între membrii spiritul de solidaritate şi prevedere etc. Durata cooperativei era nelimitată, iar capitalul subscris în sumă de  20 250 lei. Primul Consiliu de Administraţie era compus din Constantin Lianu, Ion Giugiulan, Serghie Leuştean, Ştefan Boşca, Gheorghe Diaconescu, Dumitru Cuţuliga, Dumitru P. Sâiu, Petre Nedu şi Alexandru Roibu. Comisiunea cenzorilor era alcătuită din Emil Drăghiceanu, Dumitru Constantinescu şi Miron Constantinescu, iar membrii supleanţi Petre N. Gheorghiu, Petre Stamatoiu şi Ilie Flitan. Numărul membrilor fondatori se ridica la 63, iar statutul cooperativei a fost autentificat la Judecătoria Novaci şi publicat în Monitorul Oficial nr.243 din 25 februarie 1920.
La 29 aprilie 1920 s-a înfiinţat în comuna Pociovaliştea societatea cooperativă de aprovizionare şi desfacere ,,Romaniţa”, având 53 de membrii fondatori şi un capital subscris de 21 600 lei. Consiliul de Administraţie se compunea din : preotul Nicolae Săftoiu, Florian M. Sitescu, Constantin Bălăcian, Petre N. Constantinescu , Constantin Constantinescu, Gheorghe N. Constantinescu, Ion Gh. Bârsan, Petre P. Tomescu, şi Dumitru I. Moţa, iar comisia de cenzori din Constantin P. Badalea, Petre I. Capotă, Gheorghe I. Digulescu.

Consiliul de Administraţie al Băncii Gilortul i-a ajutat de multe ori cu credite pe săteni

Consiliul de Administraţie al Băncii Gilortul i-a ajutat de multe ori cu credite pe săteni

Cooperativa din Pociovaliştea şi regimul comunist
Tot în comuna Pociovaliştea, s-a înfiinţat, în 1946, cooperativa ,,Isvorul”, societate cu răspundere mărginită la capitalul subscris de 7 500 000 lei. Scopul noii cooperative era: să procure, la cerere, locuitorilor seminţe selecţionate, îngrăşăminte, maşini şi unelte agricole şi industriale, precum şi orice alte articole necesare exercitării ocupaţiunii lor; să cumpere pentru a vinde locuitorilor în magazinele sale orice articole mari necesare zilnic vieţii lor de agricultori; să ajute la selecţionarea plantelor, seminţelor, a vitelor şi lucrarea raţională a pământurilor şi când interesele vor cere, să cumpere sau să exploateze prin arendare pe cont propriu pepiniere, reproducători de rasă, maşini agricole; să înfiinţeze ateliere mecanice de lemnărie, dogărie, rotărie, etc. pentru repararea uneltelor sătenilor, precum şi pentru pregătirea în diferite meserii a fiilor de săteni; să vândă surplusul produselor locale fie în stare brută, fie transformate, organizând de preferinţă vânzarea în comun a acestor produse; să cumpere, să arendeze şi să exploateze bunurile comune (islazuri comunale, grădini de zarzavat, pepiniere de pomi, bălţi de peşte etc.); să sprijine moral şi material răspândirea culturii printre săteni, prin înfiinţarea de biblioteci, de săli de lectură, conferinţe, lucrând în colaborare cu celelalte instituţii cooperative din circumscripţie; să primească donaţiuni asupra căreia consiliul de administraţie este în drept să aprecieze şi să accepte, dacă nu impun sarcini cooperativei, altfel decide adunarea generală.
Cooperativa se va putea împrumuta sau obliga sub orice formă, de preferinţă la băncile populare, la federalele respective sau la Institutul Naţional al Cooperaţiei. În cazul în care se obţin drepturi mai avantajoase în altă parte, are dreptul de a se adresa pe piaţă.
La 10 februarie 1946 a fost adoptat statutul şi ales Consiliul de Administraţie format din Alexandru Gh. Leuşten, Mihai Pupăză, Pantelimon Ionescu, Nicolae Apostoiu, Gheorghe Stăncioiu, Ion Dănciulescu, Gheorghe C. Negucioiu, Ion Gh. Surupăceanu şi Petre I. Opriţoiu. Comisia de cenzori era compusă din trei membri titulari (Nicolae N. Predoiu, Constantin I. Gheorghe şi Florian Perpelea) şi trei supleanţi (Dumitru Măriuţă, Constantin Gh. Bibanu, şi Gheorghe I. Negucioiu).
Ocuparea României de armatele sovietice a dus la instaurarea unui regim străin de sufletul şi aspiraţiile poporului român, a cărui prioritate a fost confiscarea şi dirijarea întregii economii naţionale. Cooperativele săteşti şi-au încheiat astfel existenţa, fiind înlocuite de cooperative de consum sau meşteşugăreşti, în fapt, o formă deghizată de confiscare a avutului lor de către statul comunist.

Cristian Grecoiu

Comments are closed.