Dragi cititori deținători de afaceri private, nu vă speriați! Nu vreau să vă anunț că începe controlul asupra firmelor, nu că acest lucru nu ar fi posibil. La cu totul altceva vreau să mă refer în cele ce urmează. Este vorba despre firmele aflate sub controlul anumitor „împărțitori de bani”, care, surpriză, dau bani exact firmelor asupra cărora dețin controlul. Un astfel de caz este cel al fostului primar al orașului Turceni, Ion Iordache, care a dat lucrări cu nemiluita exact firmei Ydail, din care, spune el, a ieșit în 15 zile după ce a devenit primar, așa cum cere legea. Aici se pune problema cum poți dovedi că cineva „controlează” o firmă. La Iordache e simplu să vezi, pentru că acesta, după ce a umplut buzunarele fostei sale firme, cât a fost primar, s-a întors la ea după ce n-a mai fost. Dar, totuși, conflictul de interese nu a existat cât el a fost primar, pentru că a avut grijă să iasă din firmă cât timp a fost „împărțitori de bani”. Ba chiar a încercat să nu semneze contracte în numele primăriei Turceni cu fosta sa firmă, după cum a declarat presei, dar tot el a spus că unele contracte, aflate în derulare, a fost nevoit să le semneze.
Iar acesta prezentat mai sus este doar o speță. Pot fi angajați din instituții de control ai căror membri de familie să aibă firme care lucrează tocmai pentru instituțiile controlate de angajații precizați mai sus. Pot fi interpuși care acumulează averi pentru angajați ai statului ce-și folosesc puterea pentru a strânge cât mai mulți bani publici. Pot fi n cazuri în care nu se poate dovedi că Ion a dat cu stânga și a luat cu dreapta, adică el a semnat și la predare și la primire, dar tocmai aici legislația trebuie să fie extrem de bine făcută, pentru ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple. Așa, poate, banii publici ar fi folosiți în interes public și nu în interese personale. Totuși, cred că greșesc sperând la astfel de lucruri. Să nu uităm că există mulți „împărțitori de bani” care nici nu se mai ostenesc să cotizeze pentru firma proprie, condusă prin interpuși. Ei, pur și simplu, semnează actele și cer cotă parte din banii pentru care au semnat, cotă care ajunge chiar și la 50% din suma aprobată. Cu ce mai face lucrarea câștigătorul acesteia? Păi, există, de multe ori, următoarea situație. Câștigătorul lucrării o dă în subantreprenoriat altei firme, care o face pe banii săi, după care se trezește că firma câștigătoare dă faliment și nu-i mai plătește nici un leu. Deeeci… Încurcate sunt… căile României.
