Ne aflăm din punct de vedere istoric în plină sărbătoare Brâncuși, s-a născut la 19 februarie 1876 în Hobița Gorjului și a decedat la 16 martie 1957 la Paris. Unul dintre cei mai mari sculptori ai lumii, cu opere care se vând și astăzi cu zeci de milioane de dolari, Constantin Brâncuși este foarte cunoscut în toată lumea dar puțini știu informații relevante despre el. Săptămânalul ”Vertical”, prin intermediul parteneriatului pe care îl are cu specialiștii Serviciului Județean Gorj al Arhivelor Naționale, a încercat deseori să vină cu informații despre familia marelui sculptor sau despre soarta operelor de la Târgu-Jiu ale marelui sculptor.
Încercăm în cele ce urmează, în plină sărbătoare Brâncuși, să reluăm câteva informații memorialistice despre Brâncuși la Gorj, mărturii prezente în cărțile unor Barbu Brezianu, Ștefan Georgescu-Gorjan, V. G. Paleolog ș.a. Cu siguranță, ansamblul operelor de la Târgu-Jiu constituie cel mai amplu proiect brâncușian, asta și datorită conjuncturii istorice, și poate fi văzut ca o moștenire peste veacuri pentru conaționalii săi. În ”Vertical” am publicat de-a lungul anilor informații despre tentativa autorităților comuniste de a pune la pământ Coloana Infinitului dar și despre intențiile, din fericire blocate, de a face Parcul Coloanei(fost Târgul fânului) un banal cartier muncitoresc. Gorjenii trebuie să fie fericiți că au primit un cadou atât de valoros de la Constantin Brâncuși, mai ales că sculptorului nu i s-a decontat-alt motiv de conflict istoriografic-decât costurile șederii în România în 1937 și 1938. Cum am subliniat, operele de la Târgu-Jiu au fost dăruite gratuit comunității, mult timp aceasta nu s-a arătat demnă de cele primite.
Ideea Ansamblului
Ștefan Georgescu-Gorjan își amintește în lucrarea ”Am lucrat cu Brâncuși” că: ”În jurul datei de 25 iulie 1937 m-am întâlnit cu Brâncuși la Târgu-Jiu. Artistul m-a poftit să parcurgem împreună drumul de la malul Jiului, prin grădina publică, pe strada Eroilor, până la ”Târgul fânului”, piața unde avea să fie amplasată Coloana infinită.
Am ajuns în ”Târgul fânului”. Nu știu dacă aceasta era denumirea obișnuită a vastului maidan mărginit de case scunde, maidan pe care se găseau clădite, la acea vreme, mari căpițe de fân.(…) Am fixat atunci pe peliculă imaginea pieței cu clăile ei de fân. După scurt timp, la Petroșani, clișeul developat în grabă și copiat ne-a furnizat o fotografie de format mic(6×9 cm), care avea să constituie fondul unicei schițe originale a Coloanei infinite de la Târgu-Jiu, desenată de mâna maestrului.(…) În seara zilei când am adus de la fotograf poza „Târgului fânului”, Brâncuși mi-a cerut stiloul, cu peniță cam boantă, și a schițat în cerneală, cu trăsături sigure, în puține minute, silueta Coloanei în centrul unui rondou de iarbă, cu drumul circular și ramificațiile sale”.
Ideea apăruse cu mult mai devreme, în a doua parte a anului 1934, când Aretia Tătărăscu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, îl vizitase la Paris și îl rugase pe Brâncuși să ridice la Târgu-Jiu o serie de monumente destinate comemorării vitejiei eroilor care se jertfiseră în Primul Război Mondial la Târgu-Jiu și în țară.
Ștefan Georgescu-Gorjan a fost inginerul care a supervizat turnarea ”Coloanei” și asamblarea ei la Târgu-Jiu, fiind inginer la atelierele din Petroșani care au realizat comanda guvernamentală. Era fiul unui gorjean din Godinești în casa căruia poposise Brâncuși cât a stat la Craiova. Peste ani, adică în 1937, și acesta l-a găzduit pe Brâncuși în casa lui din Petroșani.
Despre înfățișarea „Coloanei infinite”
Același autor spune că dintre toate creațiile lui Brâncuși, singurele care au ajuns după îndelungi căutări la forma definitivă au fost ”Cocoșul” și ”Coloana infinită”, ambele cu rezonanțe adânci în arta populară românească.
”Vorbind cu artistul despre Coloana infinită-spune Ștefan Georgescu-Gorjan-el mi-a explicat de ce aceasta nu poate avea nici soclu, nici capitel, cum au coloanele antice; ea nu are nici început și nici sfârșit. Repetarea elementului identic al coloanei îi conferă acesteia, printr-o analogie matematică, același caracter pe care îl au unele curbe-de exemplu cele reprezentând funcțiile trigonometrice, de a se putea repeta și prelungi spre ambele infinituri. Două sinusoide în opoziție, desenate în jurul unei axe verticale, au un vag aer de familie cu silueta Coloanei infinite și reprezintă justificarea strict matematică a denumirii date de Brâncuși coloanei sale”.(Va urma)
