Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Concertul dimineţii de iunie

Concertul dimineţii de iunie

Submitted by on 27 June 2013articol citit de 1,595 ori | No Comment

Pe valea încărcată cu ierburi şi flori de tot felul, înserarea coborâse ceva mai târziu decât în zilele obişnuite. Era seara de solstiţiu, din cea mai lungă zi a anului. O seară de basm în care licuricii hoinăreau pe firul pârâului ca într-o lume ireală, aprinzându-şi şi stingându-şi minusculele felinare când pe faţa apei, când printre făpturile tufărişurilor şi arborilor, fără să le pese de aerul înnăbuşitor al verii prea încintate pentru acest ţinut ascuns sub veghea tăcută a munţilor.

La Padeş, natura are o înfăţişare aparte

La Padeş, natura are o înfăţişare aparte

Luna-şi arăta globul de aur după ramurile nucilor şi părea mai luminoasă ca niciodată. De mâine, ziua începe să scadă pe crugul timpului. Până va fi iar mică-mică. Şi-apoi va începe să crească din nou, fără a spune vreodată că aşa măsoară bucuria noastră de a fi şi a iubi minunile acestei lumi …

Poveste de vară

Trecuse mult de miezul nopţii, numai lătratul câinilor mai spărgea când şi când tăcerea adâncă a uliţei. Şi zborul coţofenelor din hăţişul dealului trezea orgoliul dulăilor de curte. Ce să mai spunem de paşii vreunui trecător rătăcind pe drum la ceas de noapte! Nu pusesem geană peste geană, visele erau clipe în vatra copilăriei. Sclipiri din gândul lunii străluceau în rotocolul de valuri al pârâului. Paşi timizi foşneau prin făgetul din Măgurici. Acolo şuşoteşte de ani buni în brâu de colnic izvorul lui Bunceanu. Este locul unde căprioarele vin să se răcorească în susur de ape.
Pe nările văii scapătă valuri firave de aer mai răcoros, trecut prin suflet de val şi umblet de umbre, prin freamăt de frunze şi uitări de vânt. Sunt valuri de aer tonifiant, înmiresmat de parfumul fâneţelor necosite. Luna a urcat mult spre coama dealului. Mai este un pic şi se deschid zorile. Deja peste gorunii şi brazii din Pleşa, s-a conturat nimbul răsăritului. Soarele se apropie de orizontul nostru. Plâng cu lacrimi de rouă florile de romaniţă. Obosite de căldura verii, cireşele dorm tolănite pe braţ de ramuri. Atrase de aromele rodului, gaiţele foşnesc uşor în coroana încărcată căutând dulceaţa fructelor. Pe dâmbul dinspre vadul morii, florile de mac ard ca o flacără roşie în liziera verde, unduind discret în boarea dimineţii.
Se duce luna după vârfuri de salcâm. Lumina ei se stinge încet-încet în ferestrele dimineţii. Raze scoboară peste răspântii. În cireşul de la poartă au început să cânte mierlele. Altele se aud în rămuriş de vişini. Le răspund cele din huceagul cu soc. Şuierături cadenţate, pe tonuri limpezi şi încântătoare, secondate de triluri magice uimitor de melodioase şi mângâietoare de suflet şi gând. Ce plăcere să le asculţi în dulcele grai al dimineţilor de iunie!
Intră în scenă privighetorile, înnobilând cu glasul lor inegalabil armonia concertului. Se disting apoi vocile rare ale piţigoilor şi sticleţilor, ciripitul vrăbiuţelor şi ţiuitul auşelului moţat, cântecul delicat al acestor neîntrecuţi muzicanţi făcând din uliţa satului o scenă inedită în care dimineţile verii par mai frumoase ca oriunde în lume. Au intrat în concert lăstunii şi stăncuţele, rândunelele, presura galbenă şi brumăriţa de pădure. Se deosebesc prin sunetele lor melodioase, în cântece plăcute auzului şi spiritului, ca blânde şi tămăduitoare lăute care ne mângâie viaţa.
Ziua prinde putere, lumina inundă poienele şi imaşul, valea şi dealurile, satul cu tot farmecul lui, Padeşul şi Valea Motrului. Concertul dimineţii răsună prin mii de voci, ţinutul este copleşit de puritatea şi frumuseţea cântecului impetuos şi unic al lăutelor naturii. Peste vocea muzicală a dimineţii se înalţă din creştet de deal ori adâncimi de codru, maiestuos şi impecabil, cântecul cucului. Glasul lui umple de răsunet valea şi mlădiază spiritele tihnite, ascultătoare. Firesc este să te laşi cuprins de acest spectacol al cântătoarelor şi să-l păstrezi în inimă pentru regăsirea binelui şi întoarcerea spre mărinimia naturii.
E vremea Sânzienelor. Nu-s veşti să fi fost văzute prin imaşuri şi pe mal de ape zâne zănatice, să danseze prin ierburi şi flori, dăruindu-le cu puteri miraculoase. Sânziana şi-a împletit cununiţe de sânziene şi s-a spălat cu picături de rouă. Să se mărite repede, să fie iubită de soţ şi de sat!

Comments are closed.