Comunişti redivivus

Atâta timp cât în România nu există o lege coerentă a salarizării şi a pensionării, prăpastia dintre cei bogati şi săraci se adânceşte tot mai mult pe zi ce trece. Cu alte cuvinte, un intelectual care are 7 diplome false primeşte un salariu maxim, peste puterea de înţelegere a omului obişnuit, pe când un muncitor cu o şcoală profesională care şi-a făcut cinstit temele se mulţumeşte cu nimic. Diferenţa este că acel fals intelectual este incapabil de a munci şi cu capul şi cu mâinile.

Până nu se remediază această nedreptate, economia se numeşte înşelătorie. Şi cum peştele se împute de la cap, aşa se întâmplă şi cu firmele. Nu mai contează cum se numeşte firma care produce ci doar aceea care încearcă să supravieţuiască sub orice formă: promovarea minciunii, ipocriziei…adică a vinde orice, la preţuri exorbidante. Explicaţia este aceea că nu mai contează calitatea, ci doar cantitatea. Mâncarea este din ce în ce mai dăunătoare organismului, îmbrăcămintea  este sintetică, încălţămintea cu purtare de scurtă durată, facturile la utilităţi în imposibilitatea de a mai putea fi plătite şi şomaj cât cuprinde. Spitale care stau să cadă, catedre fără profesori, cercetare fără aparatura strict necesară, turism fără de nimic, doar cu  ministru, transport doar aerian – pentru că în curând nu se va mai putea circula pe drumuri, şi justiţie, exemplu concret de corupţie, deci lipsă economie.

Migrare în masă
În felul acesta, de la criza economică, cu uşurinţă se va ajunge la lipsă de economie: migrare în masă. Ceea ce înseamnă deblocarea crizei economice din ţările vecine. Gazul românesc va fi istorie precum războaiele cu austro-ungarii. Aşa, România se va putea numi România Comunistă, condusă tot de acei comunişti socialişti din ultimii 50 de ani, ce cu mândrie ne reprezintă în NATO şi în Uniunea Europeană şi pe toate posturile de televiziune. Întrebarea, singura, este ce facem cu copiii? Pentru că ar fi un păcat capital să vorbim despre bătrâni. Oricum, lor nu li se mai acordă nici o şansă. Cum ramane cu copiii noştri? Întrebarea lor este inevitabilă: Cu noi cum rămâne? Raspunsul se lasă aşteptat. Cât? Dupa conştiinţa fiecărui parinte. Un copil isteţ ar putea întreba profesorul de ce se legalizează prostituţia şi învăţământul, nu? Guvernanţilor le-au scăpat din vedere liberalizarea „peştilor”. Sau de ce doi tineri, o fată şi un băiat se hotărăsc cu greu să se căsătorească, pe când toate perechile de gay cer legalizarea căsătoriei pentru ei. De ce o parte din preoţi se împiedică de o cifră biometrică şi nu de toate neregurile scrise mai sus?

Fără Parlament
Un pas făcut cinstit în redresarea economiei este acela printr-o guvernare fără Parlament. Acolo unde se adună mulţi vulturi, sunt mâncate nu numai hoiturile, ci şi cei vii. Păcat de acel om care munceşte pe un salariu de toată mizeria şi vai şi amar de acel intelectual cu 17 diplome false, care nu ştie nici măcar să se spele pe dinţi şi al cărui rânjet îl vedem pe toate gardurile şi pe toţi copacii ţi pe toate şanţurile în campanii electorale. Succes!