Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Comuna Stăneşti, istorie, viaţă şi cultură populară

Comuna Stăneşti, istorie, viaţă şi cultură populară

Submitted by on 13 April 2010articol citit de 6,369 ori | 8 Comments

Situată în nordul judeţului Gorj, la poale­le munţilor Vâlcanului, într-un foarte atrăgă­tor şi pitoresc cadru natural, zona depresionară a Stăneştilor a oferit condiţii favora­bile pentru evoluţia comunităţilor omeneşti. Primele menţiuni documentare despre cele zece sate care alcătuiesc habi­tatul Stăneşti se plasează în secolul al XVI-lea şi nu reprezintă data întemeieri lo­calităţilor, care este desigur mai veche. Este vorba de satele Vălari (1502), Stăneşti (1521), Curpen (1570) şi Vaidei (1570).

Biserica din Stăneşti este unul din monumentele de mare valoare din localitate

Regiunea Stăneştiului este situată în nordul judeţului Gorj, la poale­le munţilor Vâlcanului, într-un foarte atrăgă­tor şi pitoresc cadru natural. Deşi până in prezent nu s-au efectuat săpă­turi arheologice sistematice, descoperirile întâmplătoare vin să dovedească faptul că această zonă a fost locuită încă din „illo tempore”. Primele menţiuni documentare despre cele zece sate care alcătuiesc habi­tatul Stăneşti se plasează în secolul al XVI-lea şi nu reprezintă data întemeieri lo­calităţilor, care este desigur mai veche. Este vorba de satele Vălari (1502), Stăneşti (1521), Curpen (1570) şi Vaidei (1570). Celelalte sate sunt menţionate mai târziu. Unele, deşi atestate de timpuriu (sfârşitul secolului al XVl-lea – secolul al XVII-lea), dispar sau sunt considerate dispărute schimbându-şi numele: Corlaţi, Grivi, Cernădia. Locuitorii comunei au avut în decursul veacurilor şi posibilităţii de comunicare cu Transilvania. În acest sens, un aspect demografic interesant i-a constituit venirea în timp a unei populaţii româneşti din Ardeal care s-a aşezat în vatra satelor. E vorba de satele Stăneşti, Măzăroi, Căleşti, Alexeni şi Vaidei. Reţeaua hi­drografică este reprezentată de râul Şuşiţa care izvorăşte din Vârful Straja şi în care se varsă o serie de pâraie (Vălari, Revenic, etc). Condiţiile fizico-geografice au favorizat dez­voltarea unei flore şi faune specifice zonelor de deal şl de munte. Cu o singură excepţie, aşezările sunt situate la o distanţă relativ mică unele de altele, înscriindu-se în cate­goria satelor mici şi mijlocii cu gospodăriile adunate. Unele sate poartă denumiri patro­nimice (Stăneşti, Pârvuleşti, Vaidei), iar al­tele topografice (Curpen, Curpenel).

Viaţa social-economică la Stăneşti
În comuna Stăneşti se practică ocupaţii mixte de tip agro-pastoral, însoţite de unele îndeletniciri auxiliare. În ciuda unor condiţii mai puţin prielnice pentru satele de sub mun­te, agricultura s-a practicat în toate satele dezvoltându-se în strânsă legătură cu creş­terea animalelor. Terenurile arabile ocupă su­prafeţe mici fiind răspândite în special în lun­ca Şuşiţei. Ele sunt puţin roditoare existând o preocupare permanentă pentru menţine­rea fertilităţii care se face prin împrăştierea gunoiului de grajd. Dat fiind caracteristice so­lului, o mare pondere o are şi rotaţia cul­turilor,
Pomicultura şi viticultura au stat în atenţia locuitorilor, documentele istorice consemnându-le în paginile lor.
Creşterea animalelor deţine o pondere în economia gospodăriei sătești, animalele asigurând necesarul de produse lactate, carne şi piei, fiind folosite la diferite munci agricole şi la transport. În renumite sate de oieri, Stăneşti şi Măzăroii îşi asigurau baza economică pentru creşterea oilor pe un spaţiu pastoral întins – fâneţe şi păşuni. În satele de munte încă se mai practică sistemul arhaic de creştere liberă a animalelor. Ocupaţiile secundare, ca vânătoarea, pescuitul, albinăritul şi culesul din natură deţin o pondere mai redusă.
Dintre meşteşugurile ţără­neşti, unele încă mai practicate în comuna Stăneşti, se pot menţiona prelucrarea lemnului, vărăritul, torsul şi ţesutul. Instalaţiile tehnico ţărăneşti sunt reprezentate de mori apă, râşniţe, pive sau cazane pentru ţuică. Având o capacitate redusă de prelucrare, mo­rile cu ciutură înşirate de-a lun­gul râului Suşiţa satisfac cere­rile unei populaţii cu o produc­ţie agricolă mică. Gospodăria ţărănească din zonă este si­tuată în vatra satului, cu casele aşezate în mijlocul „siliştilor”. Alături se află oborul de vite, livadă cu pomi, o grădină de legume şi un loc pe care se află plantată viţa de vie.

Tradiţii şi obiceiuri
Obiceiurile calendaristice de iarnă şi primăvară sunt bogate în semnificaţii, desfăşurându-se pe fundalul unei atmosfere marcate de veselie şi abun­denţă: colindul (piţărăii) din ajunul Crăciunului, pluguşorul, steaua, sorcova, buhaiul, mersul cu plocon la naşi – iarna; afumarea curţilor şi livezilor, „hopaiţe” (lăsatul secului) primăvara, în Duminica Floriilor se sărbătoreşte Pastorala Floriilor, nedeia comunei, prilej de cunoaştere şi apropiere între oamenii din diferite zone etnografice ale judeţului sau ţării, prilej de schimb de valori culturale şi materiale. Un loc important în cadrul obiceiurilor din zonă, îl ocupă şi nedeile fiecărui sat, desfăşurate la date fixe, unde strâng neamurile şi oaspeţii din alte localităţi. Obiceiurile familiale sunt legate de momentele principale din viaţa omului: naşterea, nunta, moartea.
În cadrul manifestărilor spirituale, un loc important îl ocupă folclorul, o mare răspândire având-o genul liric cu o tematică variată. De o mare forţă emoţională este cântecul Zorilor, întâl­nit în cadrul ritualurilor funerare şi cântat pe o melodie jalnică de trei femei.
De asemenea în zonă mai circulă legende cu zmei şi povestiri cu caracter istoric care evocă figuri luminoase ale evului mediu (Mihai Vitea­zul).
Costumul popular din zo­nă Stăneştilor este expresia măiestriei şi gustului creator, croiala şi ornamentaţia îmbinându-se armonios. Ungure­nii veniţi aici au adus un port sobru caracterizat prin predo­minarea culorilor alb şi negru.
Activitatea culturală des­făşurată în zonă este susţi­nută de formaţia de fluieraşi, băciţe şi frunzărite din comu­nă laureată a numeroase fes­tivaluri judeţene şi naţionale.
Comuna adăposteşte do­uă monumente istorice – bise­rica ce poartă hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril, ctito­rită în 1732 de boierul Cons­tantin Obedeanu în satul Stă­neşti şi biserica din Căleşti ctitorită la începutul secolului XIX de Gheorghe şi Smaranda Zagorianu.
Zona se caracterizează şi printr-o valoroasă arhitectură a lemnului aşa cum o demonstrează şi bisericile din Pârvuleşti, Măzăroi şi Vălari.
Deşi aceste informaţii au avut un caracter mai mult generai, prin prezentul material s-a urmărit creionarea unor elemente de viaţă şi cultură populară din comuna Stăneşti, depozitară a unor vechi tradiţii specifice zonelor de munte.

8 Comments »

  • victor dabelea says:

    Frumos articol, am copilarit acolo si toate locurile sunt inca vii in mintea mea.
    Acum, seara, citind articolul dumneavoastra, desi au treucut multi ani de cand am plecat de acolo, sufletul meu a revenit acasa.
    Va multumesc mult pentru timpul investit
    Victor Dabelea

  • victor dabelea says:

    In acea biserica am fost botezat, acolo m-am casatorit si am petrecut multe ore impreuna cu bunicul meu Preotul Nicolae Dabelea; la Pasi, la Craciun, botezuri, nunti, inmormantari…
    Inca imi aduc aminte cand bunicul meu a renovat biserica prin anii 70.
    Victor Dabelea

  • Salutari!

    Multumesc Domnului Dumitru,pentru realizarea acestui articol si publicarea sa,o idee geniala!
    Am copilarit in satul Curpen si intr-adevar este o zona minunata,desi sunt plecat din zona de ceva vreme,gandul meu ma duce deseori la satul copilariei mele.
    Sper ca intr-o buna zi sa ma intorc in aceasta zona pentru a retraii acele momente de neuitat.Si sper ca intre toti sa colaboram si sa putem face cunoscuta aceasta zona deosebita si din pacate atat de putin cunoscuta de potentialii turisti.

    Va multumesc,
    Alin!

  • Florin Florea says:

    M-am casatorit cu o gorjeanca din Valari si am un baiat care a fost botezat la biserica din Valari in 1986 de preotul Dabelea.O localitate frumoasa asezata la poalele muntilor Vilcan cu oameni harnici si nu au fost subjugati de CAP-ul comunist. Au obiceiuri minunate si se pastreaza cu strictete hramul de “Inaltare” la 40 zile dupa Paste.
    Florin Florea,Ciprian si Ica

  • victor dabelea says:

    Obiceiurile de sarbatori au fost intotdeauna pastrate si predate de la o generatie la alta; poate ca in ultimii ani sau mai diminuat pentru ca multi tineri au plecat din sate ; eu nu am fotografii sau inregistrari video ale acelor sarbatori, din pacate
    victor dabelea

  • Floaredecolt says:

    Noi, cei care am rămas acasă încercăm (desi e din ce în ce mai greu ) să mentinem și să reînviem traditia locală. Suntem deja la cea de -a XX a aniversare (2014) a manifestării culturale ”Pastorala Floriilor ” încercând să menținem formatia de fluierași. Din păcate nu si pe cea de frunzărițe pentru că tineretul are alte priorități .
    Dacă vă e dor de meleagurile natale, de costumele ungurenești , noi vă așteptăm cu drag la întâlnirea cu fii satului în fiecare an în Duminica Floriilor (cu o săptămână înainte de Sf Pasti ) .
    Pentru noi, străinătatea continuă să rămână ”prea departe” si orice gând bun este binevenit .
    Vă așteptăm cu drag !
    Floaredecolt E-mail: nfloaredecolt@yahoo.com

  • Floaredecolt says:

    Noi, cei care am rămas acasă încercăm (desi e din ce în ce mai greu ) să mentinem și să reînviem traditia locală. Suntem deja la cea de -a XX a aniversare (2014) a manifestării culturale ”Pastorala Floriilor ” încercând să menținem formatia de fluierași. Din păcate nu si pe cea de frunzărițe pentru că tineretul are alte priorități .
    Dacă vă e dor de meleagurile natale, de costumele ungurenești , noi vă așteptăm cu drag la întâlnirea cu fii satului în fiecare an în Duminica Floriilor (cu o săptămână înainte de Sf Pasti ) .
    Pentru noi, străinătatea continuă să rămână ”prea departe” si orice gând bun este binevenit .
    Vă așteptăm cu drag !
    nfloaredecolt@yahoo.com

  • Marga_Gagiu Ionuț says:

    Și eu am copilărit la Valari împreună cu părinții mei,este o așezare de vis, un colt al naturii….