Coalițiile politice și povestea cu racul, broasca și o știucă

Loading

La sfârşitul săptămânii trecute s-a născut o nouă entitate politică care unifică partidele de opoziţie în jurul televiziunilor lui Dan Voiculescu. Ce părea aproape imposibil de realizat în urmă cu vreo şase luni  de exemplu, când liberalii erau încă tentaţi de intrarea la guvernare cu PDL, a devenit acum realitate. Mariajul politic  nou apărut  a fost pus la punct în laboratoarele  de la GRIVCO, pe unde preşedintele Băsescu nu a trecut niciodată, dar asta nu ar trebui să mai conteze în ochii unora, conservatorii sunt frecventabili doar într-un anumit spaţiu şi timp când nu prea ai de ales. Cine crede că Victor Ponta şi Crin Antonescu au deja în raniţă bastoanele de mareşal se înşeală însă amarnic, pe lângă necunoscutele clasice ale vieţii politice româneşti se adaugă şi dificultăţile interne din partidele proprii. Chiar  dacă au mai colaborat mai mult sau mai puţin oficial în anii din urmă, liberalii şi social-democraţii sunt departe de o armonie care ar trebui să domnească în interiorul oricărei entităţi politice. Am putea spune că tocmai timpul destul de lung până la alegeri poate aduce probleme şi certuri, doar suntem români!
Dar una-i una şi două sunt deja mai multe, apariţia Uniunii Social-Liberale  schimbă din temelii raportul de forţe de pe eşichierul politic. Chiar dacă acum nu se vede, PDL începe pentru prima să se teamă de adversarii politici şi nu doar de televiziunile mogulilor. Cum UNPR nu există decât în închipuirea serviciilor cărora le-a aparţinut sau le aparţine Cristian Diaconescu, pedeliştii vor trebui să se concentreze pentru a-i ţine aproape pe udemerişti. Dacă vor reuşi acest lucru măcar în acest an, PDL-ul ar putea întoarce în favoarea sa, cum a mai făcut-o de altfel, deficitul de imagine pe care îl presupune nereuşita guvernării. Mai contează foarte mult şi alegerile interne din partid, o conducere cu Elena Udrea prim-solistă va oferi Opoziţiei ”muniţie” pentru toată lupta electorală.
Uniunea Social-Liberală poate fi o alianţă victorioasă care să trimită la podea PDL-ul şi pe Traian Băsescu sau un eşec în urma căruia cele două partide să nu-şi mai revină niciodată. Cred că Ponta intuia perfect că veriga slabă e Dan Voiculescu, cel care anunţa deunăzi termenul de 25 martie pentru debarcarea preşedintelui Băsescu. Chiar dacă acest lucru ar deveni posibil prin defectarea ungurilor sub noua conducere aleasă iar preşedintele nu se bucură de mare simpatie la acest moment în ţară, termenul este nerealist şi periculos chiar pentru ţară. Pentru ca într-o lună să se schimbe toată viaţa politică e nevoie de o revoluţie sau de o lovitură de stat! Prin cele spuse de Voiculescu, Opoziţia unită riscă să se umple de ridicol încă de la prima bătălie.
Şi acum să revenim la motivul acestor rânduri, nu ar trebui să ne bucurăm prea mult de această reuşită politică a Opoziţiei. Până la urmă, în cazul unei victorii în 2012 sau mai devreme, vom avea la guvern tot o coaliţie. Iar la noi românii aceste lucruri nu au mers niciodată, nu întâmplător în perioada interbelică s-a mers pe ”prima majoritară” pentru partidul care făcea 40% din voturi.