Cine a câștigat din Brexit?

Loading

ANDREI-POPETESurprinzător sau nu, rezultatul referendumului din Marea Britanie a generat numeroase contradicții, Brexit-ul fiind și astăzi pe buzele tuturor, nu doar al englezilor care nu par să priceapă ce au votat. Ca dovadă, faptul că imediat după ce s-au trezit fără umbrela, iar în Anglia chiar plouă des, englezii parcă ar vrea din nou să se simtă mai europeni decât au fost până acum. Primul pas deja l-au făcut: s-au informat pe Google „ce înseamnă UE”, „ce se întâmplă dacă ieșim din UE”, „ce țări sunt în UE?”, dar desigur, toate aceste întrebări, după ce au spus da la Brexit! Iată cum zicala „dă-i românului mintea de pe urmă”, se potrivește ca o mănușă elegantă de gentleman și viitorilor noștri foști frați putred de bogați din UK. Europeni dar totuși altfel, în realitate englezii nu s-au simțit niciodată mai europeni decât i-au văzut ei pe români de pildă. Să nu uităm vreo trei amănunte: englezii au solicitat repetat concesii încă de la momentul aderării, profilându-se ca un membru special al UE, exceptat de o parte tot mai consistentă de obligaţii cuprinse în acquis-ul comunitar, și-au păstrat moneda și nu au aderat la Schengen.
Globalişti când e vorba de expansiunea intereselor comerciale dar protecţionişti când e vorba de propria economie, dacă s-ar putea cu beneficii maxime de apartenenţă la club, dar fără asumarea de costuri comune, vizând permanent accesul neîngrădit la piaţa comună (acum de 500 de milioane de consumatori) dar şi conservarea privilegiilor proprii, englezii s-au panicat după ce s-au trezit lăsați din brațe și fără suzetă. Deja s-au apucat să semneze petiții, să se certe cu verii lor scoțienii și irlandezii care vor să rămână în UE, să ceară independența Londrei sau să solicite un nou referendum. Cei mai dezamăgiți sunt tinerii britanici. Conform sondajelor efectuate înaintea referendumului de Institutul Survation, 57% dintre britanicii cu vârste cuprinse între 18 şi 34 de ani care intenţionau să voteze în plebiscit susţineau rămânerea Marii Britanii în Uniunea Europeană. De partea cealaltă, 57% dintre britanicii cu vârste peste 55 de ani voiau ieşirea din UE. În rândul tinerilor sub 25 de ani, dorinţa de a rămâne în Uniunea Europeană era foarte răspândită: trei sferturi se pronunţau pentru rămânerea în Europa. Mulţi tineri din Marea Britanie au crescut gândind că integrarea europeană este un lucru dat, nu un experiment politic care ar putea fi anulat înainte ca ei să beneficieze din plin de el.
Dacă aruncăm un ochi în trecut, vedem cum relaţia Imperiului Britanic cu Europa continentală a fost dintotdeauna una complicată, condusă de o tactică a angajamentului minim, cu multe feţe. Jocul politic al britanicilor în raport cu Europa a fost de multe ori duplicitar, iar reflexul perspectivelor diferite de raportare, când europeană, când non-europeană, în funcţie de context, urcă pe scara istoriei până astăzi. Realitatea economică și geopolitică de astăzi este și mai complexă. Încă nu este foarte clar însă cine a câștigat din acest Brexit! UK, UE, SUA sau Rusia? În ciuda declarațiilor tălmăcite șă răstălmăcite, ieșirea Marii Britanii, care dispune de bogăţie acumulată istoric, de resurse strategice, de suport şi lobby extern bine poziţionat sau de putere efectivă, din UE, nu este o tragedie, nici pentru ei, nici pentru europeni.