CFR, sau industria şpăgii?

CFR-ul, vaca de muls din care au supt nenumăraţi indivizi, e costelivă, cu limba atârnându-i şi cu ochii împăienjeniţi, iar veterinarul nu-i mai dă multe zile. N-am să vă vorbesc, însă, de Necolaiciuc sau de indivizii implicaţi în acel dosar, nici de anularea transportului CFR de cărbune, ca să aibă de lucru tirurile băieţilor deştepţi, nici de anularea cursei CFR Târgu Jiu – Timişoara, ca să aibă de lucru firmele de autocare. Pentru că astea s-au mai scris (sau am mai scris- în ultimele două cazuri). Vreau, însă, să vă povestesc ce-mi  spunea un mecanic de locomotivă, supărat, când vedea cum se duce CFR-ul de râpă. Îi vom spune, însă, scenariu, pentru că nu avem probe  în acest sens…
Episodul I: Pleacă personalul din gară, după ce se burduşeşte cu navetişti şi alte feluri de călători. „Naşul” se înfiinţează, plin de el şi cu pieptul umflat de importanţa momentului, citindu-i pe faţă pe călătorii fără bilet. Pe unii îi şi cunoaşte, pentru că sunt clienţi vechi. Nu le taie bilet, nu le ia triplu, cum ar trebui, ci le ia la jumate, la negru. Ajunge trenul la Bucureşti, călătorii blatişti răsuflă uşuraţi, iar „naşul” coboară să dea „cotizaţia” pentru cineva de la minister. Asta dacă mai vrea să stea „naş”. Că, dacă nu, zboară…
Episodul II: O altă zi de lucru, aceeaşi metodă. Toată lumea mulţumită. Şi blatiştii şi „naşul” şi domnul de la Minister. Din păcate, însă, mecanicul de locomotivă n-a apucat să-mi spună tot, pentru că a trebuit să pună trenul în mişcare şi să plece mai departe. Aşa că scenariul nostru devine ambiguu. Sau, mai degrabă, merge mai departe pe două variante, aşa cum le văd eu. Varianta I: Înainte să ajungă la Bucureşti, cu o staţie înainte, în tren urcă supracontrolul, însoţit de poliţie. Mai mult de jumătate dintre călători sunt găsiţi fără bilet şi sunt daţi jos din tren, în mijlocul câmpului. „Naşul”, însă, nu păţeşte nimic, cu toate că-i sunt buzunarele doldora de şpăgi.  A fost doar un exerciţiu de imagine, că dă bine la cameră.  Nu înţeleg, însă, ziariştii care îi filmează şi îi fotografiază pe bieţii oameni rămaşi în câmp, cum de nu-i duce capul să-l întrebe pe „naş” cum de a fost posibil să scape atâţia oameni fără bilet. Varianta II:  „Naşul” şi-a luat-o-n cap, nu mai cotizează corespunzător, sau are şi el duşmanii lui, aşa că i-a fost arajant un flagrant.
Dar, cum n-am auzit de naşi de tren prin puşcărie pentru şpagă, nu mi-e foarte clar cum se termină povestea. Aaaaaaaaaaaaaaaa! Uitasem. Se termină cu falimentul CFR-ului…