Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Cercetările arheologice de epocă medievală de la Polata – Bârseşti Gorj

Cercetările arheologice de epocă medievală de la Polata – Bârseşti Gorj

Submitted by on 17 March 2010articol citit de 4,630 ori | No Comment

Localitatea Polata aparţine municipiulului Tg-Jiu fiind situată pe malul stâng al râului Şuşiţa, la circa 5 km nord-vest de reşedinţă de judeţ. Ruinele medievale situate în punctul „Câmpul lui Pătru” din Polata sunt amintite la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea de Grigore Tocilescu, Iuliu Moisil şi Alexandru Ştefulescu. Acesta din urmă considera existenţa aici a unor „mari gospodării ale familiilor boiereşti”.

Elemente de cultură medievală descoperite la Polata

Aceste considerente, ca şi urmele de ziduri sesizate la suprafaţa solului cu ocazia unor periegheze ne-au determinat deschiderea unui şantier arheologic la Polata – Bârseşti, cu atât mai mult cu cât în zona subcarpatică cercetările arheologice privind reşedinţele medievale boiereşti se impuneau. Săpăturile arheologice începute în vara anului 1980 au fost continuate de-a lungul mai multor ani şi s-au desfăşurat în trei sectoare. Cercetările arheologice de la Polata şi-au propus dezvelirea urmelor de zidărie sesizate pe malul stâng al Şuşiţei în punctul „Câmpul lui Petru”.

Descoperiri la „Câmpul lui Petru”
Primele campanii arheologice şi-au propus cercetarea locuinţei feudale „A „ şi construcţia feudală „C”. Dimensiunile în interior a locuinţei „A” sunt de 14,30 x 7,70 m.
Fundaţia construcţiei este realizată din piatră de râu cu dimensiuni mijlocii (circa 40-50 cm) legată cu mortar de culoare alb-gălbuie, având în compoziţie nisip cu granulaţie mare şi var. Zidurile pivniţei aveau o grosime de 0,80 m şi s-au păstrat pe o înălţime cuprinsă între 2,30 m – 2,60 m, constând din 6-7 asize.
Pe lungimea încăperii a fost trasată o secţiune cu dimensiunile de 13 x 1,50 m. În săpătură a fost găsită o râşniţă de mână şi un fragment de piatră de moară. Aceste elemente, fixate în solul viu pe axa longitudinală a încăperii, foloseau probabil în construcţie la susţinerea unor stâlpi de lemn sau zidărie, pentru planşeul pe care îl considerăm a fi fost orizontal.
Cu ocazia dezvelirii zidurilor NV, NE şi SE a apărut un pavaj din bolovani de râu amenajat în jurul zidurilor de NE şi SE şi păstrat pe o lăţime de circa 2 m. Solul viu a fost sesizat la adâncimile de – 0,80 m şi respectiv 1 m faţă de nivelul de călcare.Perpendicular pe zidurile de NV ale locuinţei au fost trasate S3 (5 x 1,50 m) şi respectiv S4 (10 x 1,50 m).
În S 4 pe o lungime de 8 m de zid, între adâncimile de 0,36 şi 0,80 m  a apărut un strat masiv de moloz constând din cărămizi romane şi feudale, mortar, bolovani, cuie provenite de la dezafectarea locuinţei. Subliniem faptul că în campaniile arheologice am constatat folosirea ţiglelor, a olanelor şi a fragmentelor de „tegulae mammatae”, materiale aduse de la o construcţie romană de la Bumbeşti-Jiu sau din vecinătate.
În C1 al locuinţei la – 0,36 m a fost găsit un dinar din anul 1569, emisiune pentru Ungaria de la Maximilian al II-lea. Moneda găsită în stratul de moloz
constituie pentru noi un indiciu în sensul că funcţionarea construcţiei amintite se plasează în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Construcţia feudală „C”, cel de-al doilea punct cercetat este situat la 280 m S-E de locuinţa medievală „A”, unde au fost reperate urmele unei alte construcţii de zid, constituind după datele pe care le avem până în prezent şi limita în această direcţie a perimetrului construit.
Referindu-ne la materialul arheologic descoperit în cea mai mare parte din locuinţa „A” putem nota diversitatea şi bogăţia ceramicii uzuale şi decorative destul de fragmentară şi neântregibilă. Au putut fi constatate mai multe tipuri de buze aparţinând vaselor – borcan, fragmente de vase de provizii sau de pahare cu picior inelar, care păstrează caracteristicile ceramicii din sec. XV-le şi al XVI-lea. În cazul vaselor borcan decorul obişnuit constă din incizii orizontale aplicate izolat sau în registru pe umerii vaselor, mai rar pe buze. Uneori acest registru este intersectat de o linie în val. Ceramica decorativă constă din farfurii cu fundul inelar, sgrafitate şi smălţuite, discuri cu decor concentric, în relief şi cahle. Smalţul este brun, galben şi verde. Cahlele sunt numeroase şi diverse având  elemente vegetale ca ornamente.
Considerăm că locuinţa feudală „A” a fost înzestrată cu una sau mai multe sobe ţinând seama de bogăţia fragmentelor de cahle smălţuite sau nesmălţuite. Notăm cahlele cu corp tronconic şi gura pătrată smălţuite în interior cu verde, ca şi cele de formă dreptunghiulară redând două personaje despărţite de o cruce (Sfinţii împăraţi  „Constantin şi Elena”). Acest tip de cahle, lucrate în tipar au scena centrală încadrată în partea superioară de două registre de rozete cu patru petale dispuse în casete, iar în partea inferioară de o bordură formată dintr-o linie frântă ce creează triunghiul. Tot în cercetările arheologice de la Polata au fost descoperite şi câteva obiecte de metal: o limbă de curea decorată prin ştanţare, un fragment de zăbală, mai multe cuie şi piroane şi un fragment de cheie. Materialul arheologic descoperit la Polata – Bârseşti a precizat existenţa unor construcţii de zid cu pivniţe, aparţinând  unor curţi feudale. Soliditatea acestor locuinţe din piatră se împleteşte cu gustul pentru decoraţia interioarelor dovadă fiind materialul ceramic decorativ. În legătură cu aceasta din urmă apreciere putem să remarcăm caracterul cu totul deosebit al cahlelor ce vor fi împodobit sobele acestor locuinţe, cahle a căror realizare artistică ne duce cu gândul la prezenţa unor artişti populari deosebit de talentaţi ce lucrau piese în care simbolistica şi schematismul se împletesc într-un mod unitar deosebit de rafinat.
Materialul ceramic se înscrie tipologic în secolele ale XV-lea şi al XVI-lea, cu analogii în ceramice descoperită la Coconi (jud. Călăraşi) şi Vodiţa (jud. Mehedinţi). Atât ceramica, cât şi moneda emisă la 1569 precizează că ultima etapă de locuire pentru construcţiile descoperite la Polata, sunt în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, concluzie ce concordă şi cu analiza documentelor de arhivă. Aceste documente amintesc pentru ultimele trei decenii ale secolului al XVI-lea, procesele ce au avut loc între Popa Gheorghe din Corbi, socrul stolnicului Stroe Buzescu şi Pătru. Proprietatea va fi pe rând pierdută, sau recâştigată de către cei citaţi mai sus, pentru ca un document din 1587 să pomenească aici stăpânirea marelui ban Dobromir, frate de altfel al logofătului Gheorghe (vezi Alexandru Ştefulescu, Documente slavo – române relative la Gorj– 1406-1465- Tg-Jiu, 1908).
Cercetările arheologice de la Polata – Bârseşti au adus noi date referitoare la istoria medievală gorjeană, la existenţa în aceste locuri în sec. XV-XVI a unor curţi feudale în care confortul şi soliditatea unor locuinţe din piatră se împletesc cu gustul pentru decoraţiile interioare de epocă.
Dr. Gheorghe Calotoiu
Dr. Dumitru Hortopan

Comments are closed.