Castrul și așezarea civilă romană de la Cătunele

Cercetările arheologice din castrul şi aşezarea civilă de la Cătunele au fost efectuate în 1973 de Muzeul Regiunii Porţilor de Fier – Drobeta Turnu Severin şi Institutul de Arheologie Bucureşti, iar după aceea continuate în 1981-1984 de Muzeul Judeţean Gorj în colaborare cu Institutul de Arheologie Bucureşti. Castrul şi aşezarea civilă romană se află în comuna Cătunele, satul Valea Perilor lângă şoseau naţională care leagă oraşele Motru şi Baia de Aramă, având la răsărit părăul Chivădarul cu albia mai mult seacă şi râul Motru.

Castrul este de formă dreptunghiulară având colţurile rotunjite cu porta praetoria spre sud. Ceea ce se mai poate vedea din construcţia sa la suprafaţa solului sunt cele patru laturi formate dintr-un val de pământ cu un şanţ destul de vizibil în faţă. În starea actuală, castrul este lung de 156 m  şi lat de 114 m.

De la porta principalis sinistra…
Pentru a lămuri structura de construcţie a incintei (lemn, piatră sau pământ).
Cu toate elementele sale (şanţ de apărare, bermă, agger şi via sagularis) s-a trasat prima secţiune pe latura de răsărit în apropierea locului presupus a fi porta principalis sinistra. Secţiunea practicată a arătat că nu avem de-a face cu o incintă de piatră, ci una de pământ sub forma unui val de pământ argilos, la suprafaţă de culoare roşie cu pasta fină bine arsă, prezentând caracteristicile olăriei romane din secolul II – d.Hr. Alături de aceste fragmente ceramice, tot în val a mai apărut o altă categorie ceramică, de culoare brun-gălbuie, lucrată cu mâna, având în compoziţie nisipul ca degresant, iar la exterior barbotina. Acesta este ceramica de uz comun de factură dacică care în anul 1984 a fost descoperită în umplutura din şanţul de apărare. Aici au fost găsite şi fragmente de la o căţuie dacică făcută din pastă zgrumţuroasă, având în compoziţie nisip şi pietricele de culoare cenuşie.
Secţiunea a mai putut preciza că aggerul  este înălţat cu pământ de culoare neagră, bine bătut şi compact. În spatele agger-ului la adâncimea de -0,60 m, având lăţimea de 1,20 m se găseşte via sagularis amenajată cu un pavaj din pietre de râu de mărime mijlocie.
Şanţul de apărare avea adâncimea de -2 m, fiind inundabil. Fundul lui era larg şi împărţit în două fire de apă, dând impresia că sunt două şanţuri despărţite printr-un pinten de pământ argilos de culoare galbenă.
Secţiunea nr.2 a fost trasată în afara incintei castrului. Imediat după înlăturarea pământului vegetal au apărut tuburi fragmentare de încălzire, bucăţi de mortar, tuburi de aducţiune a apei. În acest loc s-a ajuns la concluzia că acestea sunt thermele soldaţilor romani. Asupra thermelor descoperite s-au făcut câteva observaţi pertinente: hypocaustum descoperit a fost făcut la nivelul solului antic, iar din urmele lăsate în mortarul de var şi cărămidă pisată s-a putut face precizarea că pereţii încăperilor de la băi erau construiţi din planşee de nuiele peste care s-a aplicat mortarul de var şi cărămida pisată. De jur împrejurul instalaţiei de băi exista un trotuar din piatră de râu. Alimentarea băilor cu apă se făcea de la pâraiele ce se scurg pe coasta dealului de est.
În interiorul castrului a fost făcută secţiunea S III pentru a fi descoperită clădirea praetoriului (principia). La – 0,20 m adâncime a fost descoperită o fundaţie de zid, care era orientată în direcţia presupusului loc al porţii pretoria.

La porta praetoria
În secţiunea a IV- a  fost descoperită porta praetoria. În această secţiune au fost descoperite fragmente de terra sigillata din pastă fină, de culoare roşie. La Cătunele,  olarii antici au imitat vasele de terra sigillata, deoarece aveau lut de bună calitate pentru producerea diverselor forme ceramice.
Ceramica dacică apare frecvent alături de ceramica romană în aşezările rurale sau în castrele formaţiunilor auxiliare. Această situaţie o întâlnim şi în castrul de la Cătunele. În secţiunea I trecând prin valul de apărare a scos la iveală alături de ceramica romană şi fragmente ceramice dacice. Fragmentele ceramice se încadrează în olăria dacică de factură grosieră lucrată cu mâna. Multe fragmente au în compoziţie nisipul granulos sau pietricelele. Prezenţa acestor fragmente ceramice de factură dacică în valul de pământ al castrului se explică prin faptul că acestea au fost aduse odată cu pământul, scos din castru şi din şanţul de apărare şi folosit pentru înălţarea valului de pământ.
Ceramica romană descoperită în săpături constă în fragmente de străchini de culoare roşie bine arse, din oale de mărimi mijloci cu torţi aplicate sub buza vasului şi pe pântec. Tot în aceste săpături apare un opaiţ fragmentar, o ansa de la un alt opaiţ de formă romboidală. Torţile şi buzele unor amfore sunt confecţionate din acelaşi material de bună calitate de la unele vase de mari dimensiuni. În secţiunile trasate în special la therme notăm descoperirea  a două categorii de tuburi de pământ bine arse: unele de mici dimensiuni, care au un dublu profil şi serveau la transportul aerului cald sub tencuiala încăperilor din complexul thermelor şi cele de dimensiuni mari ce se foloseau la transportul căldurii din hypocaustum la reţeaua de tuburi de sub tencuiala compartimentelor ce se încălzeau (tepidarium, caldarium, apodyterium).Obiecte din metal descoperite în secţiuni putem menţiona: o cheie din fier cu mâner lung de 7 cm, balama de fier de 3 cm de formă tubulară, vârf de lance de formă romboidală, lung de 10 cm şi lat de 3,6 cm.
În castrul de la Cătunele a fost descoperită o monedă cu bustul împărătesei Salonina care era soţia împăratului Galliennus (253-268) şi prezintă o mare importanţă privind cronologia vieţii din castru.
Misiunea castrului de la Cătunele era de a supraveghea regiunea muntoasă şi păduroasă de pe Valea Motrului, locuită de o numeroasă populaţie dacică. Comparativ cu alte castre de pe cuprinsul Daciei sudice, cel de la Cătunele se situează printre cele mai mari. Ridicat pe o terasă aluvionară a râului Motru el nu a putut avea şanţuri prea adânci şi nici valuri înalte de apărare din cauza instabilităţii solului. Mărimea castrului indică ridicarea lui pentru adăpostirea unor trupe cu efectiv însemnat. De la garnizoana locală ne-a rămas un signum militare în forma unei mâini de bronz ce purta o Victoria  pe vârful degetelor, obiect ce se păstrează la muzeul din Drobeta Turnu Severin.
Drumul roman ce îl lega prin Valea Motrului de oraşul Drobeta, continua spre nord pe malul stâng al acestui râu ocolind dealul înalt şi abrupt al Bujorăscului. Drumul roman de pe Valea Motrului se poate identifica la răsărit de castrul Cătunele printr-o dâră de pietriş de râu ce apare la suprafaţa actualului sol. În acest loc el străbătea şi aşezarea civilă de lângă castru (canabae) după ce trecea  satul  Glogova, via romana, ocolea pe la Apa Neagră spre cursul Tismanei, până la castrul de la Pinoasa, comuna Câlnic jud. Gorj situat în vecinătatea conflunţei acestui râu cu Jiul. Castrul de la Pinoasa (denumit uneori cel de la Vârţ) este astăzi dispărut în urma construcţiei unui viaduct şi a exploatărilor carbonifere din zonă.
Există posibilitatea ca în prima jumătate a sec. al III-lea d.Hr., castrul de pământ de la Cătunele să fi suferit o restaurare a valului şi a şanţului său de apărare. Prin această refacere s-ar putea explica prezenţa ceramicii dacice de bună calitate şi cea romană de culoare roşie datate în sec.al II-lea d.Hr., care a fost descoperită în agger-ul unde au fost aduse cu pământul transportat din altă parte.
Canabae-le se găseau la răsărit şi nord de castru şi se întindeau pe o suprafaţă de cca. 20 ha. Ele sunt marcate astăzi la suprafaţa solului prin numeroase fragmente ceramice sau de cărămizi şi ţigle, pietre de râu folosite la temeliile locuinţelor. Este foarte probabil ca atât castrul cât şi aşezarea civilă romană de lângă el să facă parte din territorium Drobetae.
Din descoperirile de obiecte făcute la Cătunele mai amintim săgeţile, o monedă de la Severus Alexander şi un altar anepigrafic, decorat cu sculpturi funerare.
În legătură cu încetarea locuirii castrului şi a canabae-lor de către o garnizoană romană, moneda împărătesei Salonina constituie o mărturie de prim ordin. Sub împăratul Gallienus, castrul se găsea încă sub control roman şi a fost evacuat numai odată cu Aurelianus (271-275).
Pe baza descoperirilor arheologice, în special fragmentele ceramice dacice lucrate cu mâna şi la roată ne dovedesc că daci au convieţuit alături de soldaţii şi coloniştii romani. Aceste două populaţii – dacii şi romanii au format etnogeneza poporului român ilustrată prin aceste mărturii arheologice descoperite în castrul şi aşezarea civilă romană de la Cătunele, judeţul Gorj.