Casa Moangă-Pleşoianu de la Săcelu, monument de secol XVIII în pericol să dispară

Amplasată în centrul comunei Săcelu, lângă Şcoala Generală şi Tabăra Şcolară din localitate , Casa-conac Moangă-Pleşoianu, aproape neobservabilă din strada principală, îţi oferă o privelişte ca după război când te apropii. Dacă eşti  turist venit la cunoscutele „băi romane” din apropiere sau elev care se relaxează în tabăra din vecinătate, nici nu realizezi că eşti în apropierea unui monument istoric, care vorbeşte despre faptele marelui Tudor Vladimirescu sau că ai ajuns pe vestitele plaiuri ale pandurilor.

Revenim în acest număr la o problematică pe care aţi mai găsit-o abordată în săptămânalul nostru, aceea a patrimoniului pe care ca gorjeni îl avem dar nu ştim să îl protejăm şi să îl valorificăm. Aproape în fiecare localitate există un monument care vine din istorie dar nu se găsesc bani măcar pentru conservarea lui, dacă de punerea lui în valoare nu suntem în stare. Un astfel de monument găsim la Săcelu, vestita Casă Moangă-Pleşoianu.

Monument în paragină
Monumentul istoric arată ca după un bombardament: tencuiala este de regăsit mai degrabă în jurul zidurilor, structura acoperişului stă să se prăbuşească, învelitoarea abia mai suportă câteva fâşii de carton, permisive cu precipitaţiile, iar uşile de acces şi ferestrele sunt pe punctul de a se prăbuşi.
Este suficientă o discuţie simplă cu bătrânii satului pentru a aduce în prezent trecutul eroic al Domnului Tudor, care, în drum spre Padeş, a poposit o vreme în casa prietenului său, logofătul Vasile Moangă din Săcelu, locul unde a fost elaborată celebra „Proclamaţie”, considerată semnalul emancipării românilor.
Potrivit sătenilor, una dintre grinzile de la parter, dacă aceasta nu s-o fi prăbuşit, mai păstrează încă iniţialele pandurului „T.V.”, inscripţionate chiar de către cel a cărui memorie este atât de vie pe meleagurile gorjeneşti.
Datele documentare relevă că imobilul a fost ridicat în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de logofătul Vasile Moangă, colaborator apropiat al lui Tudor Vladimirescu, ulterior ajungând în proprietatea lui Dumitrache Săceleanu, care avea să devină patronul onomastic al zonei, apoi a fost lăsată moştenire unei nepoate a acestuia, Octavia Pleşoianu, în final, prin naţionalizare, fiind trecută în proprietatea statului român.
Această clădire, monument istoric, este în patrimoniul Consiliului Local al Comunei Săcelu,  iar instituţia tratează cu indiferenţă acest obiectiv, mai ales datorită lipsei banilor.

Promisiuni deşarte de primari
Tot bătrânii din sat, care se pare, sunt singurii care conştientizează importanţa istorică a conacului, spun că primarii de până acum au promis că vor restaura monumentul, dar nu este de mirare că afirmaţiile sunt încă în stadiul de intenţie.
Este de neînţeles cum nimeni nu-şi dă seama de potenţialul turistic al Casei Moangă-Pleşoianu, care, alături de „cule” şi „casele-conace boiereşti”, este între puţinele construcţii de zid ale sfârşitului de ev mediu românesc din judeţul Gorj, componente importante ale arhitecturii civile, care îşi face loc în târgurile şi oraşele gorjene, începând cu secolul al XVII-lea.
Nu mai vorbim de faptul că monumentul este pe drumul ce duce în vestita staţiune montană Rânca, în proximitatea a două obiective de maxim interes turistic: Staţiunea Balneoclimaterică Săcelu şi Centrul de Agrement pentru Şcolari Săcelu, unde din martie şi până în octombrie, atât adulţii, cât şi prichindeii iau cu asalt zona.
Înţeleg că puţini sunt cei care conştientizează importanţa istorică şi arhitecturală a monumentului, dar nici măcar oportunitatea valorificării lui în interes turistic nu este exploatată de cei responsabili – adică el poate produce bani frumoşi pentru cel care îl restaurează.
În perioada comunistă, în incinta lui a funcţionat o şcoală şi chiar un muzeu sătesc, aşa că există în zonă un soi de conştiinţă a folosirii lui în interes cultural şi nu ca magazie de cartofi ca în prezent.

Trasee turistice de vis
Până la urmă nici nu îndrăznim să ne gândim la posibilitatea iniţierii unor trasee turistice, la nivel judeţean, între care unul să cuprindă culele de la Curtişoara, Slivileşti, Aninoasa şi principalele case-conace boiereşti şi case memoriale din judeţul Gorj: casa Cornea-Brăiloiu, casa Dimitrie Măldărescu şi casa Barbu Gănescu, casa memorială Ecaterina Teodoroiu, casa memorială Iosif Keber din Târgu Jiu, casa Cartianu de la Turcineşti, casa Moangă-Pleşoianu de la Săcelu, casa Glogoveanu, de la Glogova, casa memorială Tudor Vladimirescu de la Vladimir, casa Dincă Schileru de la Bâlteni, casa Ion Popescu Voiteşti de la Bălăneşti, casa memorială Constantin Brâncuşi de la Hobiţa.
Cat priveşte pe cei responsabili, nu trebuie uitat că nu numai un management ineficient la nivelul instituţiei este stagnant pentru comunitate, dar şi dezinteresul sau interesul ascuns, aşa că aceştia ar trebui să se mai gândească şi la folosul oamenilor pe care-i conduc sau, aşa cum spunea marele Tudor „Patria se chiamă  norodul, iar nu tagma jefuitorilor”, Casa Moangă-Pleşoianu putând deveni un punct de mare atracţie turistică al localităţii.