Casa minerului şi casa geologului

Loading

Odată extrase din locul lor de formare, cristalele ajung fie în colecţii particulare, fie în vitrine muzeale, căpătând diverse roluri. Indiferent de destinaţie, e bine de ştiut că mama natură a folosit un arsenal întreg de-a lungul mileniilor,  pentru a decora scoarţa pământului cu flori minerale. Dacă geologii, interesaţi de structura scoarţei terestre, au lăsat mii de pagini scrise despre elementele componente ale acesteia, în tratate cu termeni, de obicei, greu de înţeles, marea majoritate a oamenilor a auzit măcar de efectul terapeutic al cristalelor. Deoarece Muzeul Gorjului deţine în colecţiile sale şi un număr de aproximativ 700 minerale, roci, fosile şi formaţiuni carstice, mi-am propus să vă dezvălui câte ceva despre ele ca, mai apoi, să le găsim o utilitate practică.

Casa Geologului Ion Popescu Voitesti din comuna Balanesti, Gorj
Casa Geologului Ion Popescu Voitesti din comuna Balanesti, Gorj

Pe teritoriul judeţului Gorj, după cel de-al doilea război mondial, în mod organizat, scoarţa pământului a fost forată şi excavată mai ales pentru extragerea lignitului din bazinele carbonifere Motru şi Rovinari. Cum stratele de lignit din zona noastră sunt mult prea „tinere” (dacian-levantin), minerii gorjeni nu au beneficiat de celebrele flori de mină aşa cum există în bazinele din: Banat, Petroşani, Baraolt, Comăneşti, Sălaj, Brad, etc.
De aceea, marea majoritate a eşantioanelor din colecţia mineralogică a Muzeului Judeţean Gorj au fost achiziţionate de la întreprinderile care valorificau huila şi cărbunele brun din Valea Jiului.
Cuarţul (SiO2), dominant în colecţia mineralogică, prezintă cristale de mărimi şi culori demne de invidiat. Deşi este un mineral comun (80% din scoarţa terestră o reprezintă silicaţii), paradoxal, prezintă calităţi terapeutice deosebite. Sau poate, tocmai de aceea omul s-a desprins cu greu de prima sa casă, peştera, acolo unde locuia într-un veritabil palat de cristal.
Cuarţul este un mineral foarte stabil, exemplarele noastre fiind găsite din abundenţă fie în şisturile cristaline, fie în granitele, ori în rocile sedimentare cuarţoase din Carpaţii Meridionali. Aşa zisele impurităţi din structura sa, îi conferă cuarţului nu numai o diversitate coloristică ci şi proprietăţi estetice şi utilitare. Varietatea de culoare violet-lavandă, ametistul, este, după cum se ştie, piatră semipreţioasă folosită încă din antichitate, la fel şi cuarţul roz.
Fie că e vorba de eşantioane transparente (fără impurităţi), cu cristale puternic dezvoltate, sau cele fumurii, ori varietăţi divers colorate, cuarţurile reprezintă forţa colecţiilor mineralogice.
În parageneză cu cuarţul, în exemplare comune sau individuale, apare o înşiruire arhicunoscută: pirită, calcopirită, blendă, galenă, stibină, baritină, calcit, mica albă(muscovit), mica neagră(biotit), etc.
O vitrină aparte o reprezintă formaţiunile carstice, depuneri calcitice multimilenare, cu denumiri la formă şi la poziţionarea fie din tavanul, fie din culcuşul galeriilor subterane: stalactite (stilolite, macaroane, buzdugane, ţurţuri) şi stalagmite (şfeşnice, lumânări, microgururi cu perle fixate în jurul stalagmitelor, cruste calcitice cu „picturi” argiloase – piei de leopard, etc.).
Toate aceste minerale şi roci, în eşantioane de mărimi şi combinaţii diverse,  se regăsesc în colecţia mineralogică muzeală.

Acest muzeu aflat la Petroşani, poate fi o optiune foarte interesantă pentru cei care ii calcă pragul
Acest muzeu aflat la Petroşani, poate fi o optiune foarte interesantă pentru cei care ii calcă pragul

GENEZĂ COMUNĂ, COLECŢII DIFERITE
Recent, în urma unei solicitări legată de o donaţie de câteva zeci de minerale şi roci, ne-am deplasat la sediul Muzeului Mineritului din municipiul Petroşani. Am fost plăcut impresionaţi de evoluţia uneltelor miniere, de la cele simple, manuale, până la accesoriile ultimelor tipuri de complexe mecanizate folosite în extracţia cărbunelui şi, de asemenea, eşantioane de materii prime şi de produse finite de profil.
Muzeul Gorjului deţine şi Casa Memorială „Ion Popescu Voiteşti” din comuna Bălăneşti, cu exponate legate de viaţa savantului geolog, documente şi aparatură de specialitate, dar şi două colecţii: malacologică şi mineralogică. Am observat că cele două colecţii de minerale şi roci, aferente celor două muzee, sunt aproape identice. Diferenţele ţin doar de mărimea eşantioanelor şi a cristalelor componente.
Plecând de aici, am realizat că cele două „case” (casa minerului şi casa geologului) se vor înrudite. Aşa cum minerul are nevoie de coloana litologică realizată de geolog şi de direcţia de înaintare coordonată de topograf, tot aşa, colecţiile: minieră şi geologică, din cele două locaţii amintite, au de transmis ceva împreună. Un prim pas, în acest sens, îl vom realiza zilele următoare prin încheierea unui parteneriat de colaborare între Muzeul Judeţean Gorj şi Muzeul Mineritului Petroşani, care se va numi probabil chiar aşa: Casa Geologului şi Casa Minerului. Când la Tg-Jiu, când la Petroşani ( în funcţie de evenimentele specifice fiecărui loc), cei interesaţi vor putea admira multele asemănări, dar şi deosebirile dintre formele şi metodele de exploatare ale celor două câmpuri miniere: Valea Jiului şi Rovinari – Motru. Adiacent, de efect va fi şi colecţia reunită de flori de mină, de la care am pornit şi despre care vom mai vorbi.

Apel către minerii, topografii şi geologii gorjeni
Unele mine s-au închis deja, altele urmează să-şi epuizeze rezervele sau se află în conservare. Dacă sunteţi legaţi sufleteşte, într-o formă sau alta, de acest domeniu de activitate, sau dacă consideraţi că mai aveţi încă ceva de spus sau de arătat în acest sens, aşteptăm să vă alăturaţi grupului de specialişti de la Muzeul Gorjului. Dorim să îmbogăţim şi să diversificăm colecţiile din domeniul geologiei şi mineritului gorjean şi, în cele din urmă, să iniţiem proiectul ce se vrea durabil în timp: Casa Geologului şi Casa Minerului.