Suntem în plin scandal al cărţilor publicate de după gratii de diverse personaje care au avut nefericirea să se afle în această ipostază iar pentru fiecare carte publicată au putut să câştige o lună de libertate. Şi să vezi scandal, luări de poziţie ale parlamentarilor, implicare a DNA ş.a. Acum nimeni nu pare să îşi aducă aminte de unde a pornit totul, lucrările de doctorat plagiate de la fostul premier Ponta şi fostul vicepremier Oprea la actualul ministru de Interne Petre Tobă şi şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Am putea să ne întrebăm pe drept cuvânt cu ce sunt diferite aceste cazuri în afara faptului că maşinăria statului lucrează doar pentru unii?
Avem destule personaje care au invadat spaţiul public în ultimii ani şi care au destule schelete în dulap. Şi atunci, când interesul o cere, respectivele personaje vin la televizor şi de dimineaţa până seara şi vorbesc de “scriitorii” Becali, Copos, Borcea ş.a., ultimul a rămas la stadiul de făcut copiii, şi uită “somităţile” cu doctorat trucat. Ştim că acum e mai greu să vorbeşti de Tobă sau Kovesi, aşa cum o făceai de Ponta non-stop, dar parcă am avea aceeaşi problematică, unii au plătit pentru ieşirea din închisoare iar alţii pentru accederea în sferele Puterii. Fiind vorba tot de autori universitari, unii dintre cei mai prestigioşi uneori, poate că ar trebui să le mulţumim efectiv pentru cărţi. Despre maniera de publicare şi de obţinere a libertăţii sau a unor titluri academice e de discutat dar nu vom ajunge prea departe, prea mulţi poliţişti, procurori, judecători, politicieni ş.a. ar cădea la proba adevărului. Unii din “doctorii” pe care îi vedem chiar şi în peisajul local nu dau semne măcar că ar fi citit ce au publicat. Şi totuşi, unele lucrări sunt contribuţii valoroase, iar personajele care apar pe copertă au meritul de a le fi adus în faţa publicului. Dar atenţie, doar lucrările puşcăriaşilor sunt originale!
Ar fi de discutat care este mai vinovat, deţinutul care publică o lucrare originală chiar dacă nu îi aparţine, până la urmă e vorba de plus valoare sau “doctorul” care plagiază ceva doar pentru mărirea lui? Lăsând la o parte faptul că într-o societate normală ambele fapte sunt de condamnat, inclusiv penal, parcă am da mai multe circumstanţe celor aflaţi în detenţie. Doar că în România, într-o societate absolut bolnavă, unde lupii sunt paznicii la stână, se vor găsi destui “intelectuali” să ne condamne pentru această părere. Sau poate nu?
