Doi cai își chinuie zilele la Muzeul Curtișoara din Gorj, fiind lăsați fără adăpost, hrană și apă, fie iarnă fie vară. Este vorba despre animalele aduse de Ștefan Bortnowski, reprezentantul proprietarilor culei și a jumătate din suprafața muzeului. Acesta vine rar la moșie, iar asta doar ca să se războiască cu Muzeul Județean Gorj, instituție cu care, inițial, se lăuda că va face un parteneriat public-privat, iar acum se judecă, pentru a-i cere chirie din urmă pe terenul revendicat.
Cei doi cai sunt singura „investiție” pe care Ștefan Bortnowski a făcut-o pe proprietatea revendicată la Curtișoara, în calitate de coproprietar și mandatar al mai multor moștenitori, în timp ce construcțiile la care a cerut și a primit cheile au nevoie urgentă de intervenție. Caii pot fi considerați abandonați, fapt catalogat drept act de cruzime conform Legii 205/2004 privind protecția animalelor modificată și completată prin legea 9/2008. Articolul 5 al legii prevede clar: „ (1) Deținătorii de animale au obligația de a asigura acestora, în funcție de nevoile etologice, specie, rasă, sex, vârstă și categorie de producție, urmatoarele: a) un adăpost corespunzător; b) hrană și apă suficiente; c) posibilitatea de mișcare suficientă; d) îngrijire și atenție.” Dacă la capitolul „mișcare suficientă” problema este rezolvată, cei doi cai având posibilitatea nu numai să se plimbe pe proprietatea privată a moștenitorilor care au câștigat dreptul de proprietate asupra a jumătate din suprafața muzeului, ci chiar și pe cealaltă jumătate, care este deținută în continuare de Muzeul Județean Gorj, pentru că nu există gard despărțitor, la restul legea este încălcată grav. Caii stau de câțiva ani sub cerul liber și se descurcă în ceea ce privește hrana și apa. Problema este că, vara, pârâul care curge prin mijlocul muzeului seacă, iar iarna, când ninge, animalele rămân și fără iarba uscată pe care ar mai putea să o pască, așa că ajung să roadă scoarța copacilor din muzeu, ca să nu moară de foame. Cei mai chinuiți sunt, însă, când startul de zăpadă este mare, anul trecut ajungând la peste un metru înălțime. Atunci caii înoată, pur și simplu, prin zăpadă, să-și caute hrană. Cât despre adăpost, ar exista un spațiu în care ar putea să stea, dar acesta e mereu închis. Angajatul lui Bortnowski le-a aruncat câțiva coceni de purumb, rămași pe câmp după culegerea știuleților, dar caii nu se prea ating de ei. Normal, aceștia ar trebui hrăniți de mai multe ori pe zi, pe timp de iarnă, cu fân de pășune de bună calitate, ovăz, orz sau boabe de porumb și sare de lins, iar apa nu trebuie să le lipsească.
Asociația PRO VERTICAL face apel public la adresa instituțiilor publice care au obligația să aplice Legea Protecției Animalelor, pentru salvarea cailor de la Curtișoara.
