Brâncuşi şi Hobiţa

La zi aniversară, de fiecare dată ne întoarcem acasă, pe valea Bistriţei, la Hobiţa, plaiul mioritic al copilăriei brâncuşiene.Redescoperim pietrele de râu, aceleaşi ovoide şlefuite natural de curgerea râului, aceleaşi forme naturale pe care copilul Brâncuşi le aduna pentru a aduce bucurie semenilor săi. „Nu vom fi niciodată destul de recunoscători faţă de pământul care ne-a dat totul. Eu am pornit întotdeauna de la natură…” avea să recunoască mai târziu cel ce a modelat piatra de râu ca un Demiurg.
„Brâncuşi şi Hobiţa” a fost tema simpozionului care a marcat 134 de ani de la naşterea marelui sculptor gorjean şi care a fost organizat de Muzeul Judeţean Gorj „Alexandru Ştefulescu”, joi, 18 februarie 2010, la Casa Memorială „Constantin Brâncuşi”. Împreună cu membrii delegaţiei din cadrul Jandarmeriei Bumbeşti Jiu, am rememorat anii copilăriei şi am admirat cadrul natural ce a constituit sursa primară de inspiraţie pentru copilul din Hobiţa.
Deşi Brâncuşi şi-a câştigat locul în mari colecţii de peste hotare alături de alţi clasici, iar contribuţia sa a fost covârşitoare întru înnoirea limbajului şi viziunii plastice în sculptura contemporană, totuşi, cel mai aproape de sufletul nostru, îl regăsim aici, acasă, la Hobiţa.
Aici, pe plaiul mioritic al copilăriei brâncuşiene,    înţelegem mai bine că: „realitatea însăşi este arta mea” şi simţim esenţa zborului deoarece: „Eu nu creez Păsări ci Zboruri”…
Felicia Bantea