Luna martie va însemna reluarea mişcărilor sindicale de mare amploare. De la dascăli la salariaţii de la Metrou şi de la mineri la angajaţii din primării, toată lumea se ridică la luptă împotriva guvernului Boc. Şi atenţie, avem de-a face cu proteste în condiţiile în care guvernanţii nici nu au trecut practic la restructurări, grosul abia acum urmând să urmeze. Cel puţin deocamdată, la Primării e linişte dar se anunţaseră proteste iar restructurările bat la uşă.
În cazul cadrelor didactice, greva şi compromiterea anului şcolar par să fi rămas singurele soluţii pentru creşterea calităţii actului educaţional,după cum declara recent un lider sindical. Banii necesari pentru Educaţie, şi de fapt pentru orice domeniu, se mai pot obţine, însă, doar prin greve şi proteste, spun sindicaliştii. Doar că avem o mare problemă, se pare că s-a ajuns şi la Guvern la fundul sacului iar banii de la FMI i-am păpat cu pensii şi salarii. Cum economia nu a repornit, se anunţă mare jale pe viitor.
Dar să fim optimişti, să ne imaginăm că dascălii vor lucra şi fără salarii, tot au apărut probleme de întârzieri în ţară, ceferiştii vor fi culmea eficienţei iar medicii nu vor mai lua şpagă dacă tot au salarii. Vă daţi seama că de un asemenea scenariu nici măcar Andrei Gheorghe sau Dan Bittman, consilieri la finanţe într-o vreme, nu s-au arătat capabili. România reală e o bombă cu ceas pe măsură ce viaţa oamenilor se degradează. Starea economiei se degradează şi mai rapid iar într-o ţară unde nu se plătesc taxe şi impozite e de rău. Nu sunt bani pentru nimic şi ca urmare socialul va deveni hotărâtor. Vom avea iar greve şi blocări de drumuri.
Şi ceferiştilor, şi minerilor, statul le plăteşte bani buni ca să stea acasă. Toate bune şi frumoase dar cu banii cheltuiţi nu cumva am fi putut face altceva. Pe vremea NEW DEAL-ului american din perioada interbelică ei au făcut mari lucrări publice, inclusiv Pentagonul. Cu minerii şi ceferiştii am putea face autostrăzi, tot costă la noi kilometrul de autostradă de vreo două ori ca pe la alţii. Am reuşi să păstrăm oamenii activi şi ar rămâne şi ceva în urmă. Dar într-o asemenea împrejurare, s-ar duce unele averi apărute peste noapte şi nu ar mai avea unii bani de Ferari.
