Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Bogăție vs. Fericire

Bogăție vs. Fericire

Submitted by on 9 November 2011articol citit de 1,292 ori | No Comment

Mă întreb dacă ”Bogați și fericiți” este un concept al celor mai puțin avuți despre cei bogați sau al bogaților despre ei-înșiși. Și este acesta un concept real? Văzuți din afară, ei par să aibă tot: putere, bogăție și multe alte ingrediente ale unei vieți fericite. Rețete pe care tot ei le-au scris, ca să dea startul goanei după ”a avea”. Este ca în jocurile copilăriei – nu-ți dorești o mașinuță mai mare sau o păpușă mai frumoasă, până nu o vezi la un alt copil.

Tot aurul din lume nu face cât fericirea… pentru cine are curajul să recunoască

Tot aurul din lume nu face cât fericirea… pentru cine are curajul să recunoască

Bogații au știut să devină bogați creând false nevoi. Priviți în casa dumneavoastră, care vi s-a părut atâția ani caldă și primitoare. Cum a apărut pe piață un alt model de canapea, covor, televizor, dintr-o dată cele vechi, chiar funcționale încă, devin urâte, greoaie, neprietenoase. Mai ales dacă unii dintre cunoscuți deja și le-au putut permite. Banii afacerilor cu aceste noi modele ajung, desigur, în buzunarele celor inventivi, care au știut să arate clienților ”niște obiecte strălucitoare”.
Și relațiile dintre noi sunt altfel. Nu ne mai vizităm pentru că ne dorim să fim împreună, să ne simțim aproape, să ne bucurăm unii de prezența altora. Ne chemăm prietenii ca să le arătăm ce achiziții am mai făcut.

„Cursa șobolanului”
O casă cu un etaj al prietenilor (sau rivalilor) devine un motiv cert de ambiție personală pentru propria casă, care va avea musai un etaj în plus. De aici până la megalomanice, hidoase și nefuncționale căsoaie cu două-trei etaje, mansarde și subsoluri nu mai este mult. Cursa continuă – ”cursa șobolanului” în care intrăm pentru că nu știm să spunem ”nu”, să facem doi pași în spate și să ne privim propria viață din afară, cu un ochi critic. Să fim noi înșine, să nu facem comparații de fațadă, ci de substanță, să fim imuni la aerele de superioritate ale unor îmbogățiți de carton.
Avem, oare, nevoie de toate aceste lucruri? Ne fac ele mai fericiți? Se sfârșește undeva această cursă? Nu, pentru că paranoia s-a declanșat. Fără rațiune, fără echilibru, te trezești într-o zi că ai făcut prea multe împrumuturi, că numărul inutil de încăperi, rămase goale, trebuie încălzite iarna, curățate măcar periodic, în timp ce sufletul ți-a rămas gol ca și ele. În aceste camere vei invita oameni de care ai nevoie, nu oameni pe care îi îndrăgești. De fapt, nu mai îndrăgești pe nimeni și nimeni nu te mai îndrăgește. I-ai îndepărtat pe toți cei care te admirau și te iubeau, pentru că ai preferat compania celor folositori. Sau a amicilor care te lingușesc și care la primul cutremur te vor abandona rapid.
Toate aceste lucruri pe care le-ai adunat sunt valoroase doar atunci când le poți arăta altora, când poți citi invidia în ochii cunoscuților (pentru că sunt oameni care se hrănesc cu invidia altora), mai ales ai celor care te știu de pe vremea când aveai doar câteva hăinuțe modeste. Trebuia să te faci remarcat cumva, să le transmiți un mesaj, că tu ești cineva, ești în rândul puternicilor zilei. Ei însă nu trebuie să știe niciodată câte compromisuri și nedreptăți ai făcut, câte suflete ai rănit și câți oameni mai capabili ai îndepărtat pentru a te așeza într-un loc care ”nu-ți vine”, ca un costum prea strâmt sau ca o coafură prea elaborată.
Oamenii din jur îți zâmbesc fals, râd la glume pe care nu le gustă, îți lasă impresia că te respectă. În realitate, te desconsideră, te detestă, te urăsc. Pentru că le vorbești de sus, pentru că vrei să-i umilești cu bogăția ta de carton despre care toți știu prin ce metode murdare ai acumulat-o.
Doar că se tem. Se tem pentru că te știu fără scrupule și fără rușine, nedrept și răzbunător, mânat de o permanentă dorință de putere și de îmbogățire.

Singur, tu cu bogăția ta
După toate acestea, ai curajul și întreabă-te: a meritat? Oprește-te puțin și imaginează-te undeva, singur, tu cu bogăția ta, cu casele și mașinile tale, cu bijuteriile și hainele de firmă, cu amintirea oamenilor de care ți-ai bătut joc, a celor pe care i-ai folosit doar ca să-ți fie ție bine. Și nu mai este nimeni altcineva, nici un competitor cu mașini, case, haine, bijuterii, putere etc. Deci, nu mai ai cu cine să te compari, nu mai ai în ochii cui să crești sau pe cine să impresionezi. Ești tu cu tine însuți, la fel de bogat. Ești fericit?
Ce a însemnat pentru tine fericirea? Un șir continuu de alianțe false, cu oameni pe care, în realitate, îi detești, cu jumătăți sau sferturi de adevăr, o permanentă hărțuire a celor care trebuie să înțeleagă că tu ești pionul principal și că, deci, ție trebuie să-ți plătească ”obolul”
Mai ai timp să recuperezi, să redevii un om liber, independent, un om care poate face orice își dorește: să se bucure de un răsărit de soare, de o plimbare în natură, de o seară cu prietenii adevărați, să nu mai faci ceea ce, în adâncul sufletului, urăști să faci. Și mai ales, să fii admirat și iubit cu adevărat.
Poți să fii bun, înțelept, înțelegător, să răspândești căldură și afecțiune. Trebuie doar să ieși din ”cursa șobolanului” și să trăiești pentru tine, nu pentru o poză de revistă. Fii tu însuți și privește în jur. Sunt atâția oameni pe care poți să îi ajuți, să le schimbi viața. Dăruiește și vei primi însutit!

Adina Andrițoiu

Comments are closed.