Biserica noastră cea de toate zilele

Loading

Suntem în țara unde Biserica și Armata se bucură de cea mai mare apreciere din partea românilor deși cele două instituții au fost atinse grav de tranziție, prima a devenit un fel de societate comercială ale cărei afaceri nu prea sunt controlate de stat iar cea de-a doua este pe cale de dispariție. Din câte se pare, românii lucrează mai degrabă cu simboluri decât cu realități efective, sau la capitolul încredere mai punctează și faptul că aceste instituții fundamentale au fost mai ferite de bălăcăreala cotidiană.
Doar că Biserica Ortodoxă a început tot mai des să o ia pe arătură, cazul Sergiu Nicolaescu fiind doar picătura care umple paharul. Vedem tot mai des prin țară enoriași răzvrătiți față de abuzurile autorităților bisericești. Am putut afla prin intermediul presei că BOR-ul este cel mai mare proprietar funciar și imobiliar din România dar, cu toate acestea, veniturile nu se întorc în ajutoarea semenilor așa cum ar trebui să se întâmple la un asemenea tip de instituție. Ce să mai vorbim de imaginea care o lasă înalți ierarhi ai Bisericii Ortodoxe, implicați în diverse scandaluri de la colaborarea cu Securitatea la acapararea de bunuri pământești în contradicție cu jurământul depus.
În Biserica Ortodoxă se poate orice la acest  moment, de la iertarea de păcate contra bani ca pe vremea Reformei Catolice și până la dispense care frizează ridicolul. Cel puțin în ultimele două decenii, oamenii Bisericii au abandonat canoanele seculare și pentru un pumn de arginți fac aproape orice. Cea mai mare tâmpenie a făcut-o Biserica Ortodoxă în cazul dispariției lui Sergiu Nicolaescu, un artist care a proslăvit această instituție în filmele sale medievale. Refuzul de a-i acorda orice serviciu religios în condițiile în care suntem o țară a derogărilor iar BOR-ul este instituția campioană la acest capitol rămâne o greșeală de tactică a supușilor patriarhului Daniel.