Din când în când mă mai uit la televizor, ca să aflu ce ni se mai poate întâmpla în România. Nu mă uit prea mult, că risc să intru-n panică. Iar zilele astea am acumulat două motive grave de nemulţumire, pe care nu pot să nu vi le împărtăşesc. Cel mai tare mă enervează că se vorbeşte, mai nou, de mărirea salariului minim. E revoltător pentru noi, privaţii. Şi e normal să ne revolte. Sunt total de acord că un salariu minim din România e foarte mic, dar ca Statul Român să ceară privaţilor să crească salarii, în timp ce el le scade bugetarilor, ba mai mult, se mai şi împrumură ca să le plătească, e strigător la Cer. Nu mă interesează că salariul minim e o bază de calcul. Nu mă interesează că vreo câţiva oameni ar trăi un pic mai bine, dacă privaţii vor primi un pumn în gură şi vor fi nevoiţi să crească salariile. Mă interesează cum evoluează economia României, ca să avem cu toţii şanse să scăpăm de prăpastia spre care ne îndreptăm. Iar dacă gâtuim detot privaţii, decât să-şi piardă casa şi masa, pentru că nu se mai ţin la taxe şi impozite, vor prefera să dea oamenii în şomaj, ba chiar să intre şi ei, urcându-se cu toţii în spinarea Statului.
Al doilea motiv de nemulţumire pe care-l am este această poveste cu drepturile de autor, pe care s-au gândit politicienii români să le încarce cu mai multe taxe. Ba mai mult, au luat o măsură retroactivă, aceea ca beneficiarii drepturilor de autor să plătească pe cinci ani în urmă contribuţii la sănătate. E drept că un act legislativ nu se aplică retroactiv, dar dumnealor, guvernanţii au doi aşi în mânecă. Au dat, pe şustache, două reglementări legislative de care puţini au avut cunoştinţă: obligaţia, dacă vrei să devii asigurat, să plăteşti contribuţii pe ultimii cinci ani şi obligaţia ca beneficiarii drepturilor de autor să plătească, pe lângă impozit, contribuţie la bugetul sănătăţii. Întrebarea e, de ce nu s-a spus tare, public, ce se întîmplă. Sau dacă se invocă faptul că cetăţenii sunt obligaţi să cunoască legea, chiar dacă politicienii români schimbă legi cum schimbă ciorapii, atunci am o întrebare. De ce, atunci când beneficirarii drepturilor de autor, ca şi cei care le plătesc, au depus declaraţii în care au evidenţiat taxele plătite către stat, nu li s-a atras atenţia că mai au de plătit nişte bănuţi şi la sănătate. Cum să vii acum, cu nonşalanţă şi să le spui oamenilor că, dacă nu plătesc ce n-au plătiti în ultimii cinci ani le iei casa din spinare. Ca să nu mai spun că eu, de exemplu, am discutut în timp cu mai multe persoane: privaţi, angajaţi ai statului, iar părerile erau împărţite. Cei mai puţini insistau pe lege, care spunea că trebuie plătită şi sănătatea. Cei mai mulţi insistau pe faptul că nimeni nu invocă acest fapt, iar majoritatea nu plătesc. Iată, însă, că a venit scadenţa… Sunt curioasă cum rămâne.
