Săptămâna trecută a fost înlăturat din funcţie, după o amplă campanie a presei portocalii, directorul Institutului Cultural Român, Andrei Marga. Dacă analizăm acest eveniment în cheie politică, USL-ul a acţionat în acest caz ca un om beat sau, ca să fim drepţi până la capăt, Marga este doar o nouă victimă a “coabitării”. Şi pentru USL pierderile sunt minore pentru că Marga în cele 8-9 luni cât a condus ICR reuşise să înlăture intelectualii Cotroceniului din posturile foarte bănoase. Ca imagine însă, iar Crin Antonescu ar trebui să înţeleagă dacă tot îşi păstrează poziţia de luptător anti-Băsescu, este o nouă palmă pe obrazul celor care ani de zile au opus o rezistenţă clară şi hotărâtă portocaliilor.
Privind evenimentele din ultimele zile, inclusiv activitatea din fruntea ICR a lui Andrei Marga, înlăturarea conducerii este un pas justificat şi absolut necesar. Cum la fel ar trebui să se întâmple cu toţi conducătorii cu vârstă de pensionare, uneori sunt manageri cu rezultate dar se bazează tot pe… pensionari. Din acest punct de vedere, Andrei Marga a excelat în a numi în fruntea multor filiale ICR, externe sau interne, pensionari sau pensionabili. Chiar dacă de cele mai multe ori este vorba de nume respectabile în cultura românească, nu poţi să obţii un progres semnificativ cu oameni din generaţii mai vechi. Unii mai răi ar putea să reproşeze celor mai în vârstă faptul că s-au format într-o altă epocă şi cu sechelele corespunzătoare.
Desigur, înţelepciunea populară românească ne spune “că cine nu are bătrâni să-i cumpere” dar în cazul României lucrurile au luat-o puţin razna. Cred că din acest punct de vedere premierul Victor Ponta şi echipa lui încearcă să schimbe câte ceva, întinerirea echipei de miniştri, secretari de stat şi şefi de agenţii poate fi un început. Revenind la situaţia din ICR, o instituţie care mulţi ani s-a prostituat faţă de Traian Băsescu şi camarila sa, epoca Marga a fost o perioadă de intrare în normalitate. Doar că nu s-a înţeles că ICR nu este “Cântarea României” şi aici să îşi găsească posturi toţi cei rămaşi din “epoca de aur”. De aici şi înlăturarea lui Marga, nu a înţeles că bătrâneţea nu este totdeauna un semn al valorii.
