Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Gorjul » Băsescu, chemat arbitru în Cazul Muntele Dumitra

Băsescu, chemat arbitru în Cazul Muntele Dumitra

Submitted by on 30 June 2011articol citit de 2,489 ori | No Comment

Omul care a avut de suferit cel mai mult din cauza fraudei făcute în cazul „Muntele Dumitra” a cerut sprijinul preşedintelui României, Traian Băsescu, pentru ca adevărul să fie scos la iveală. Eftemie Popescu, patronul unei foste firme de exploatare forestieră îl acuză pe Doru Epure că a instrumentat toată afacerea, în timp ce era şef la Ocolul Silvic Bumbeşti- Jiu, cumpărând şi vânzând, succesiv, terenuri forestiere cu profituri exorbitante, în schimbul scoaterii din fondul forestier al respectivelor păduri, în favoarea Hidroelectrica şi a carierelor Meri şi Carpat Agrgate.

Traian Băsescu, chemat să facă dreptate între Eftemie Popescu şi Doru Epure

Traian Băsescu, chemat să facă dreptate între Eftemie Popescu şi Doru Epure

Deşi în VERTICAL aţi putu citi o anchetă complexă care s-a întins din 2008 până în prezent pe această temă, abia cum au început să se mişte lucrurile, deşi a destul de târziu. Cazul a fost semnalat şi de alte mijloace media, în ultimul timp, iar senatorul de Gorj Ion Ruşeţ i-a cerut, de curând, ministrului Administraţiei şi Internelor, să lămurească problema. În tot acest timp, însă, firma lui Eftemie Popescu a fost lichidată, statul a fost păgubit cu aproape un milion de Euro, plătit de Hidroelectrica, iar jumătate din Muntele Dumitra, mai precis 500 de hectare, a ajuns pe mâna unui acolit al lui Doru Epure, care tocmai a reuşit să-l schimbe pe cele mai bune păduri din Gorj, din Tismana şi Crasna. Cu toate astea, deşi s-a cerut, inclusiv, sprijinul preşedintelui României, frauda merge înainte, iar Epure îşi vede de afaceri, deşi e funcţionar public, în prezent, la Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Vâlcea. Culmea ironiei, prin funcţia pe care o are în prezent, Doru Epure ar trebui să aibă grijă de respectarea regimului silvic în pădurile private.

Originea problemei
Moştenitorii unui oarecare Chifu Grigorie, care locuiesc în Dolj şi în Bucureşti, au cerut să le fie reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor forestiere aflate în Parcul Naţional Defileul Jiului. Autorul dobândise drepturile sale în 1922, prin cumpărătură de la Tănasie Iacobescu, care la rândul lui cumpărase de la Sava Şomănescu. Numele acestuia din urmă apare în Monitorul Oficial din 1914 ca proprietar al Muntelui Dumitra, care e înscris ca având suprafaţa de 1000 de hectare. Toate bune şi frumoase, până aici, numai că actul de vânzare- cumpărare din 22 depus la dosar de moştenitori dovedeşte proprietatea cumpărătorului numai pentru jumătate din munte, pe care a şi plătit-o la încheierea actului, urmând să devină proprietar pe diferenţă după achitarea integrală a sumei stabilite: „Subsemnatul Tănasie Iacobescu, proprietar, domiciliat în comuna Runcu, judeţul Gorj, declar că vând de veci şi liber de orice sarcini D-lui Grigorie N Chifu, proprietar, (…), următoarele; „jumătate parte indiviză din muntele „Dumitra” din judeţul Gorj, pendinte de hotarul comunei Sâmbotin, cu tot ce se găseşte pe el, (…).” E drept că, mai departe, documentul mai stipulează şi alte terenuri, printre care şi o pătrime de munte din cealaltă jumătate, preţul integral al tranzacţiei fiind de 450.000 lei. La încheierea tranzacţiei, Grigore N. Chifu a plătit doar 300.000 lei, urmând ca restul sumei, de 150.000 lei, să o plătească în rate anuale primului proprietar, Sava Şomănescu, la care vânzătorul era dator. De asemenea, vânzătorul se angaja să plătească şi el sfertul de munte cu care a rămas, tot cu 150.000 lei, tot în rate anuale, fostului proprietar, iar dacă Chifu ar fi plătit în locul lui, să devină el proprietar: „În caz că nu voi face aceste plăţi, de câte 50.000 (cinci zeci mii), la datele de mai sus fostului proprietar, reprezentând partea mea din restul preţului vânzării şi aceste plăţi se vor face de către D-l cumpărător Grigorie N. Chifu, cu scopul fie de a împiedica rezilierea contractului de vânzare, intervenit între mine şi d-l Sava Şomănescu, sau pentru orice alt motiv, prin plata acestora făcută de d-l Grigore N. Chifu pentru mine D-lui C.S. Şomănescu, la scadenţele de mai sus, d-l Grigorie N. Chifu se va considera ca proprietar în partea de jumătate indiviză ce-mi rămâne din această proprietate… din prezentul act de vânzare, în proporţie cu ratele ce le va plăti în locul meu d-lui C.S. Şomânescu.”
Deci, din act se vede clar că Grigorie Chifu a cumpărat cu banii jos jumătate din muntele Dumitra, urmând să devină proprietar pe un alt sfert după ce plăteşte ratele şi pe al patrulea sfert numai dacă plăteşte integral şi preţul acestuia datorat de vânzător fostului proprietar. Culmea e că, deşi Comisia Locală de Aplicare a Legilor Proprietăţii Bumbeşti Jiu nu a primit la dosar dovada achitării întregului munte, propune Comisiei Judeţene de Aplicare a Legilor Proprietăţii validarea întregului munte către moştenitorii lui Chifu.

Doru Epure a vândut scump pădurea ltora, ca să aprobe scoateri din fondul forestier în Muntele Dumitra

Doru Epure a vândut scump pădurea ltora, ca să aprobe scoateri din fondul forestier în Muntele Dumitra

Justificări
Că urmaşii lui Grigorie Chifu nu au adus la dosar chitanţele care să dovedească plata întregului munte, adică a celor 1000 de hectare e clar, pentru că secretarul primăriei, Victor Şolea , împreună cu fostul primar Ion Stănculete, a făcut o sinteză a cazului din care spicuim: „Din actele ulterioare, respectiv actul dotal din 1930, rezultă că Grigore N. Chifu s-a achitat de obligaţiile pe care le avea faţă de vânzător şi a preluat întreaga suprafaţă din Muntele Dumitra de 1000 ha teren cu pădure.” Autorităţile locale nu iau însă în calcul că un act dotal nu e decât declarativ, nu este un act care face dovada proprietăţii. Chiar şi aşa dacă ar fi, însă, din el nu rezultă că Grigorie a cumpărat diferenţa de munte nici prin deducere. Asta pentru că în act e o parte interpretabilă în care Grigorie dă fiicei sale Marieta: „A patra parte indiviză din muntele Dumitra situat în judeţul Gorj ce îl am cumpărat de la dl. Th. Iacobescu şi care munte în întregime se învecineşte…”. Mai departe scrie însă, cât valorează acea a patra parte din munte: „Valoarea acestei a patra părţi donate din muntele Dumitra este de lei 75.000.” Deci de aici rezultă clar că Marioara a primit un sfert din jumătatea de munte plătită, într-adevăr, pentru că un sfert din 300.000 face exact 75.000 lei.

Şi, totuşi
Cu toate că secretarul primăriei Bumbeşti Jiu invocă actul dotal ca să explice că moştenitorii lui Grigorie Chifu au dreptul la 1000 de hectare, în dosarul de validare, (pe care l-am cerut în copie în baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile publice ), dintr-o schiţă scrisă cu mâna lui reiese altceva. Mai întâi apare un arbore genealogic făcut de altcineva în care sunt trecuţi cei patru urmaşi ai lui Grigorie, şi în dreptul fiecăruia e trecută suprafaţa de 132 ha. Mai mult secretarul şi-a recunoscut scrisul, acolo unde arată că potrivit unui act de vânzare din 1941 moştenirea fiecărui dintre cei patru copii e de 132 de hectare, aşa că în total au avut puţin peste 500 de hectare. Acesta nu-şi mai aminteşte, însă, de ce a scris aşa ceva şi nici nu are actul invocat la dosar.

„Şi care-i problema?”
Cel mai senin în această poveste e fostul şef de ocol de la Bumbeşti Jiu, Doru Epure, pe timpul căruia s-a validat Muntele Dumitra. În timp ce cu alţii Direcţia Silvică s-a judecat ca să nu le dea pădure, pentru că nu au toate actele în regulă, aici toată lumea a închis ochii. Întrebat cum a fost de acord să predea o jumătate de munte în plus acesta a dat vina pe alţii: „Nu eu am semnat din partea ocolului silvic, ci delegatul ocolului pentru acea localitate. Iar dosarul a trecut prin două comisii, locală şi judeţeană, de ce n-au văzut ei?”
La întrebarea cum se face că după această validare cu ochii închişi, muntele a fost fărâmiţat şi cumpărat ieftin pe bucăţi de el, nevasta, rudele şi prietenii săi, Doru Epure a întrebat enervat: „Şi care-i problema?”

E problemă….
Eftemie Popescu, patronul firmei Alberta, lichidată după ce a fost blocată, să nu mai poată participa la nici o licitaţie pe teritoriul României, prin grija lui Doru Epure, care era încurcat de prezenţa lui Popescu în zonă, a trecut la atac: „Am făcut sesizări peste tot, la toate instituţiile care ar fi trebuit să ia măsuri. Chiar şi la preşedinţie, dar până acum nu s-a luat nici o măsură. Eu nu renunţ, însă şi voi continua sus şi tare să spun cum s-a furat Muntele Dumitra.” Un rezultat tot a venit, la un moment dat, după ce Traian Băsescu a trimis cazul la Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia de Inspecţii Silvice şi Cinegetice. Astfel, Eftemie a primit răspuns acum doi ani, din care spicuim: „cu privire la cumpărarea de terenuri şi suprafeţe de pădure, punerea în posesie a urmaşilor foştilor proprietari, cumpărarea de la aceştia a acestor suprafeţe de teren cu sume derizorii, pe care le-a vândut la preţuri exorbitante către SC Hidroelectrica SA, cariera SA Agregate SA Bucureşti şi Cariera Mari SA, pentru facilitarea scoaterii definitive din fondul forestier pe care aceste firme le solicitaseră, (…) şi a faptului că împreună cu domnul Liviu Pătraşcu, mandatar al familiei Chifu, a încercat să schimbe amplasamentul a 700 ha teren cu vegetaţie forestieră, solicitat de familia Chifu în baza Legii 247/2005, facem precizarea că aceste aspecte au făcut obiectul sesizării nr. 249316/IŞ/17.02.2009 fiind soluţionate prin nota nr. 249316/IŞ/09.03.2009 aprobată de către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură. Aceasta a fost transmisă Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea stabilirii dacă aspectele menţionate în notă pot fi apreciate ca infracţiuni.”
Rezultatul? Nimic până acum. A continuat doar cercetarea lui Epure pentru abuz în funcţie împotriva intereselor lui Eftemie Popescu… Care a rămas tot păgubaş, până în prezent.

Comments are closed.