Banca Populară „Polovrăgeanca” din Comuna Polovragi

Loading

Băncile populare au fost înfiinţate de învăţători la graniţa dintre secolele XIX şi XX. Cele mai multe erau în judeţele Dâmboviţa, Dolj şi, foarte important, Gorj. Despre această situaţie, chiar Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti spunea: „O mână de oameni am întreprins lupta şi deja 3 judeţe ne-au ascultat. Numărul mare de societăţi economice ce am înfiinţat în aceste 3 judeţe este semnalul că sărăcia, din casa românului, trebuie să dispară, iar străinul cămătar…trebuie să plece. Unească-se cu noi toţi cei cu dor de ţară, şi deşteptând pe ţăran, să ştie cum să muncească, cum să-şi facă economii, cum să se ajute tot din banii lui, luând de la bănci populare”.

După regretabila dispariţie a lui Dimitrie Brezulescu în anul 1916, I. Dem Petrescu a condus efectiv băncile „Gilortul” şi „Polovrăgeanca”
După regretabila dispariţie a lui Dimitrie Brezulescu în anul 1916, I. Dem Petrescu a condus efectiv băncile „Gilortul” şi „Polovrăgeanca”

Pentru înlăturarea lipsei de capital din lumea satului românesc, intelectualitatea a fost favorabilă asocierilor la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, una din formele de asociere reprezentând-o şi întemeierea băncilor populare menite să ofere credite ieftine ţărănimii pentru cumpărarea de pământ, animale, unelte agricole, întemeierii de gospodării. În felul acesta se considera că ţărănimea va evolua iar satul românesc va avea posibilitatea să se modernizeze, dar şi ca „un instrument menit să contribuie la armonizarea intereselor tuturor claselor şi categoriilor sociale şi la dezvoltarea economiei naţionale”.
Judeţul nostru a fost unul dintre judeţele fruntaşe ale mişcării cooperatiste ale acelor vremuri, nume ca Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti, Alexandru Ştefulescu sau Dumitru Brezulescu intrând în istorie tocmai ca urmare a activităţii desfăşurate în acest domeniu. Gh. Dumitrescu –Bumbeşti afirma „cooperaţia reprezintă o cale serioasă şi temeinică de propăşire a economiei generale a ţării şi de armonizare a claselor sociale”, deoarece aceste clase „organizate pe baza cooperaţiei, ridicându-se economiceşte, dobândesc o stare de suflet şi o conştiinţă superioară, formând prin aceasta o temelie trainică şi sănătoasă întregului aşezământ social, fapt care asigură nu numai existenţa fiinţei statului, dar şi temeinica lui dezvoltare”.

Bancă Populară la Polovragi
Vântul cooperaţiei a suflat până în cel mai îndepărtat colţ al judeţului Gorj, determinând în anul 1904, la 29 septembrie, înfiinţarea  Băncii Populare „Polovrăgeanca”, societatea de credit şi economie din comuna Polovragi. Iniţiativa au avut-o 36 de săteni fruntaşi din comună, depunând un capital social de 2110 de lei „din care s-au vărsat acum la constituire 211 lei, urmând ca restul să se verse treptat, în proporţii de pe lună”.
Dintre iniţiatori şi sumele depuse, amintim: preotul Miron Constantinescu (700 lei), Petre Tucă (100lei), Const. Chivu (20lei), Nae Popescu (100lei), Dumitru Andronescu (50lei), N. Popescu (200lei) etc.
Consiliul de administraţie era compus din 9 persoane şi anume: preotul Miron Constantinescu-preşedinte, Nicolae Popescu-vicepreşedinte, Nae Popescu, Ion Fl. Simionescu, Ion Ştefu, Petre Zăvoianu, Petre Tucă, M. Misăilescu, N. M. Iancu-membri.
Consiliu censorilor era compus din 3 acţionari: Eftemie Diaconescu, Ion I. Pătroescu şi Dumitru Antonescu. Puteau fi asociaţi locuitorii majori din comunele Polovragi, Baia de fier şi Sârbeşti, care nu făceau parte dintr-o altă cooperativă cu acelaşi obiectiv. La început activitatea băncii s-a rezumat la acordarea de credite, pentru ca în anii următori să se diversifice şi să ia amploare.
După regretabila dispariţie a lui Dimitrie Brezulescu în anul 1916, I. Dem Petrescu a condus efectiv băncile „Gilortul” şi „Polovrăgeanca”, aplicând cu energie principiile morale care au stat la temelia întemeierii băncilor şi societăţilor lor: a cumpărat casele lui Brezulescu şi le-a donat Ministerului Sănătăţii pentru înfiinţarea unui spital la Novaci; a ridicat biserica şi şcoala din Novaci; biserica şi şcoala din Polovragi; a organizat serbări câmpeneşti şi a finanţat lucrări pentru electrificarea satelor Novaci, Hirişeşti, Pociovaliştea, Siteşti, Bumbeşti-Piţic, Poienari, Baia de Fier, Polovragi şi Cernădia, care au fost finalizate în anul 1939.
În anul 1928, această bancă avea 92146 capital social, 184 societari şi 270882 lei depuneri pentru fructificare.
În 1931, când toate societăţile comerciale au fost obligate să se reînscrie la Camera de Comerţ şi Industrie, banca avea un capital subscris de 736168 lei, cu aceeaşi sumă vărsată numerar. Consiliul de administraţie era format din 8 membri, preşedinte fiind Ionescu Gh. Ioan iar vicepreşedinte preotul Dumitrescu Nicolae.
Din păcate, dosarul referitor la banca populară „Polovrăgeanca” păstrat în fondul arhivistic „Camera de Comerţ şi Industrie Craiova-Sucursala Tg-Jiu”, aflat în depozitele Serviciului Judeţean Gorj al Arhivelor Naţionale, nu păstrează informaţii despre desfiinţarea acestei bănci, fapt întâmplat undeva la începutul epocii comuniste. Cert este că, odată cu instaurarea regimului comunist şi promulgarea Decretului 197 din 12 august 1948 privind lichidarea întreprinderilor bancare şi a instituţiilor de credit, băncile populare şi-au încheiat activitatea, după ce, prin operele sale de binefacere şi cultură au ajutat şcolile, bisericile, societatea.
Cristina Vasiloiu