Banca Populară „Cuca” din Bălești (II)

Loading

Pe la începutul secolului al XX-lea, locuitorii comunei Băleşti, animaţi de ideile câtorva dintre ei, au pus bazele unei societăţi cooperative de credit şi economie sătească pe care au numit-o „Cuca”, după numele semeţului deal aflat în această localitate, care ulterior a devenit bancă populară. Astfel în data de 15 decembrie 1903 această societate avea să fie înregistrată la Primăria comunei Băleşti sub numărul 1839 iar la Judecătoria Ocolului Târgu Jiu actul constitutiv a fost autentificat sub numărul 173 din data de 17 decembrie acelaşi an.

Consiliul de Administrație al Băncii ”Cuca” pare să fi avut un rol decorativ
Consiliul de Administrație al Băncii ”Cuca” pare să fi avut un rol decorativ

Operaţiunile de credit pentru cumpărare de pământ, întemeieri de gospodării sau aprovizionări de porumb şi altele, efectuate de locuitorii comunei, au contribuit la dezvoltarea băncii astfel încât la bilanţul anului 1928 avea un activ de 807480,15 lei iar capital social de 228605 lei cu depuneri la fructificare de 191392 lei.
Banca Populară „Cuca” din Băleşti a contribuit într-o largă măsură la plata a circa 170 hectare de pământ pe care locuitorii l-au cumpărat de la proprietarii de terenuri din localitate şi din împrejurimi. Din beneficiile băncii au fost donate diferite sume de bani în mai multe rânduri pentru şcoala din localitate, bisericile comunei precum şi altor instituţii culturale, ajutoare în sumă de aproape 8000 lei.
De la înfiinţare până în anul 1912 banca a funcţionat în localul şcolii din satul Băleşti iar începând din acest an aceasta şi-a construit un modest sediu pe un teren aflat în apropierea şcolii şi primăriei comunei Băleşti.
Preşedinte ales al băncii a fost, o foarte mare perioadă de timp, locuitorul Lăpădat Prejbeanu, care pentru un timp a ocupat şi funcţia de Director al Federalei Gorjului din Târgu Jiu, dar cel mai mult acesta a ocupat funcţia de primar al comunei Băleşti, adică în perioadele 1899 decembrie-1915 mai şi 1917 iulie-1918 noiembrie. Era fiul lui Prejbeanu Costache şi Ilinca fiind născut la data de 22 aprilie 1866 în mahalaua Spineni ce ţinea de satul Băleşti şi a decedat în luna februarie a anului 1951. La data de 13 ianuarie 1885 acesta s-a căsătorit cu Şarapatin Ilinca în vârstă de 17 ani, fiica decedaţilor Şarapatin Radu şi Dumitra din satul Rasova. Aceştia au dat naştere următorilor copii: 1886 august 4 – Ion, 1890 decembrie 4 – Nicolae, 1893 ianuarie 8 – Grigore, 1895 mai 6 – Simion, 1896 iunie 22 – Maria, 1898 ianuarie 21 – Gheorghe, 1899 aprilie 14 – Efrosina, 1901 mai 25 – Constantin, 1903 mai 8 – Ecaterina şi 1905 iunie 10 – Iulian.
Fiind o personalitate înzestrată cu un deosebit simţ practic, Lăpădat Prejbeanu a fost în nenumărate ori contestat în calitate de preşedinte al băncii de diverşi locuitori ce presupuneau că acesta aranja diferite afaceri ale băncii în interes personal. Aşa s-a întâmplat de altfel şi în anul 1908 când în urma unor sesizări, în zilele de 22 şi 23 septembrie, la sediul băncii s-au prezentat pentru a efectua cercetări controlorii D. Mândricel şi C. Spâneşteanu care în prezenţa notarului comunei I. Aninoiu dar şi a membrilor consiliului de administraţie au constatat următoarele:
„Banca populară Cuca s-a înfiinţat la 22 noiembrie 1902 din iniţiativa d-lor V. P. Mălăescu învăţător, L. Prejbeanu primar şi alţii, primul a fost în calitate de casier contabil iar cel de-al doilea ca preşedinte. Cu această conducere, banca a mers până la 30 sept. 1907 când d-l Preşedinte Lăpădat Prejbeanu văzând în prezenţa la casieria bănci a d-lui învăţător V. P. Mălăescu o piedică pentru punerea în aplicare a unora dintre planurile sale, a făcut tot posibilul ca să-l înlocuiască printr-un om al d-sale devotat şi supus, d-l C. Coiculescu care se găsea ca notar al comunei, d-sa fiind primar în acelaşi timp. Noul casier nu i-a predat decât registrul chitanţier, scadentarul, partizile şi numerarul, iar toate celelalte scripte dimpreună şi cu portofolilul şi casa de bani şi le-a oprit d-sa, fiind tot preşedinte.
În tot timpul cât a fost preşedinte al băncii, d-l Lăpădat Prejbeanu a fost şi primar al comunei.
Consiliul de administraţie a existat numai cu numele, singura lui chemare fiind de a ratifica ulterior împrumuturile acordate de către preşedinte singur şi a semna unele procese de şedinţă alcătuite după un anumit formular.
Peste tot întreaga d-sale gestiune în calitate de preşedinte al băncii este caracterizată printr-o vădită şi intenţionată călcare a dispoziţiilor statutelor şi orice abatere de la prevederile lor d-sa ne-a justificat-o prin necunoaşterea lor ceea ce nu este admisibil unui vechi funcţionar – notar şi primar încontinuu de la 1892 până în prezent.” (Va urma)

Dan Cismașu