Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Banca Populară „Cernăzoara” din Cernădia

Banca Populară „Cernăzoara” din Cernădia

Submitted by on 13 January 2011articol citit de 3,543 ori | No Comment

Un rol important în dezvoltarea satului românesc între cele două războaie mondiale l-au avut băncile populare, înfiinţate la iniţiativa unor dascăli şi preoţi locali în majoritatea satelor din România. Aceste bănci ofereau credite cu dobândă mică pentru cumpărarea de pământ şi utilaje agricole ţăranilor, care nu mai trebuiau să apeleze la cămătari sau la bănci comerciale. Pe lângă finanţarea agricultorilor, băncile au îndeplinit şi un rol cultural şi filantropic prin donaţiile pe care le-au făcut şcolilor şi lăcaşelor de cult.

Pentru tăranii Gorjului, băncile populare au fost un ajutor nepretuit timp de circa o jumătate de secol

Pentru tăranii Gorjului, băncile populare au fost un ajutor nepretuit timp de circa o jumătate de secol

La 7 martie 1908 s-a înfiinţat în comuna Cernădia societatea cooperativă de credit şi economie ,,Cernăzoara’’, cu un capital subscris de 4780 lei, din care s-a vărsat la constituire a zecea parte. Restul capitalului urma să fie achitat în termen de doi ani, urmând ca acesta să fie sporit prin cotizaţii lunare, însă fără ca vreun membru să poată avea avea o parte socială mai mare de 5000 lei. Cei 27 de membri fondatori ai băncii populare ,,Cernăzoara’’ au fost: 1. Constantin Popescu (capital subscris 700 lei); 2. Gheorghe M. Ţarfulea (600 lei); 3. Nicolae Popescu (100 lei); 4. Petre Rotaru (400 lei); 5. Dumitru I.Basarab (300 lei); 6. Nicolae I. Mircescu (200 lei); 7. Petre I. Mircescu (200 lei); 8. Vasile Udrescu (200 lei); 9. preotul Sevastian Pârvulescu (300 lei), 10. preotul Petre Rădescu (400 lei), 11. Dumitru M. Corcodel (100 lei); 12. Nicolae Pupăză (50 lei); 13. Alecsandru N. Liţoiu (50 lei); 14. Dumitru Şoacă (50 lei); 15. Grigore Liţoiu (100 lei); 16. Gheorghe D. Şoacă (50 lei); 17. Mihai Popescu (50 lei); 18. Nicolae I. Flitan (50 lei); 19. Dumitru Gh. Enoiu (50 lei); 20. Nicolae C. Flitan (50 lei); 21. învăţătorul Gheorghe I. Vamvu (100 lei); 22. Gheorghe I. Popescu (300 lei); 23. Constantin I. Popescu (100 lei); 24. Gheorghe Mudăvoiu (30 lei); 25. Toma Cărigoiu (50 lei); 26. Anghel Popescu (50 lei); 27. Anghel C. Flitan (100 lei). Primul Consiliu de Administraţie al Băncii era compus din şapte membri şi anume: Constantin Popescu, Nicolae Popescu, Gheorghe I. Vamvu, învăţător, Petre Rotaru, primar, Dumitru I.Basarab, Nicolae I. Mircescu şi Vasile Udrescu. Comisia de cenzori era compusă din Gheorghe M. Ţarfulea, preotul Petre Rădescu, Dumitru M. Corcodel şi trei membri supleanţi : Gheorghe I. Popescu, Nicolae Pupăză şi Dumitru Şoacă. Statutul Băncii a fost autentificat de Judecătoria Rurală Novaci la 14 martie 1908.

Activitatea în perioada interbelică
Adunarea Generală din 9 martie 1930 a decis modificarea Statului băncii în conformitate cu legea pentru organizarea cooperaţiei din 28 martie 1929. Potrivit noului statut, scopul Băncii Populare ,,Cernăzoara’’ era : a) să înlesnească creditul de care au nevoie asociaţii, procurându-le prin împrumuturi sau scontare de poliţe fondurile necesare pentru gospodăria, meseria sau comerţul lor ; b) să le primească economiile ; c) să facă orice operaţiuni de bancă şi comision în folosul acestora ; d) să sădească între asociaţi spiritul de solidaritate şi de prevedere şi să contribuie la răspândirea culturii în masele populaţiei prin toate mijloacele potrivite acestui scop. Tot acum valoarea unei părţi sociale este fixată la 1000 lei şi se decide limitarea capitalului subscris la maxim 100 000 lei şi minim 1000 lei. Ultima modificare a statului are loc la 18 iulie 1937, când s-a pus de acord cu legea cooperaţiei din 27 martie 1935.
Deşi majoritatea cernăzenilor erau membri şi ai Băncii ,,Gilortul’’din comuna vecină, Novaci, totuşi noua bancă reuşeşte să se impună şi să câştige încrederea sătenilor, acordându-le credite avantajoase pentru cumpărarea de pământ, unelte agricole, porumb, nu doar locuitorilor din Cernădia, ci şi celor din comunele învecinate: Bengeşti, Bălceşti, Pociovaliştea şi Bumbeşti Piţic.  Astfel, în 1928, la încheierea bilanţului, Banca are un activ de 3 439 681 lei, un capital social de 1 495 728 lei, ce aparţineau celor 220 de membri, iar depunerile spre fructificare se ridicau la 819 500 lei. Banca ,,Cernăzoara’’ a fost sprijinită în opera sa de finanţare a gospodăriilor ţărăneşti şi de Federala Băncilor Populare din judeţul Gorj, căreia îi datora la 31 decembrie 1928 385 000 lei.
Un rol important în dezvoltarea băncii l-a avut preşedintele ei din anul 1911, preotul Sevastian Pârvulescu, şi contabilul Popescu M. Constantin, absolvent al Şcolii de Contabili din Târgu Jiu. Primul, născut în 1883 în comuna Calopăru, licenţiat în teologie, a participat la campania din 1919 ca preot militar la Brigada 1 de Artileri şi s-a stabilit la Cernădie, unde a înfiinţat şi Căminul Cultural ,,Renaşterea”. În calitate de preşedinte al Băncii Populare ,,Cernăzoara’’ a încurajat şi sprijinit prin donaţii generoase Căminul Cultural (11 382 lei), societatea Mormintele Eroilor (1000 lei), invalizii de război din Cernădia (3000 lei) şi a acordat burse de studiu tinerilor D.C. Bărăscu şi G. V. Vlăduţu (3000 lei).
Criza economică din 1929-1933, prin prăbuşirea preţurilor produselor agricole, a afectat bunul mers al băncii, ţăranii făcând faţă, din ce în ce mai greu, cheltuielilor traiului zilnic şi achitării rateleor la bancă. Ca urmare, statul a intervenit prin legea pentru lichidarea datoriilor agricole şi urbane din 7 aprilie 1934, conform căreia toate datoriile agricole anterioare anului 1934 se reduc la 50 % din valoarea iniţială, care urma să fie plătită în 17 ani, în 34 de rate semestriale, cu o dobândă de 3 % pe an. Această lege i-a scăpat pe ţărani de datorii, dar a afectat negativ băncile populare, care s-au văzut lipsite de o parte importantă a capitalului lor. Astfel, Banca ,,Cernăzoara’’ a suferit o pierdere de 2 092 841 lei, iar ca ajutor de la stat a primit 337 521 lei.

Oameni care au sfinţit locul
În ciuda acestor greutăţi, Adunarea Generală din 8 martie 1931 a decis construirea sediului băncii pe terenul pe care se afla localul închiriat băncii ,,Cernăzoara’’ şi aprobă înscrierea băncii ca societară  în Banca Centrală din Bucureşti cu un capital de 10 000 lei. De asemenea s-a decis ca dividendul cuvenit societarilor să fie de 12% pentru anul 1930 şi că sătenii din Cernădia vor fi împrumutaţi numai dacă sunt membri ai băncii cu cel puţin o parte socială subscrisă şi cu prima rată de 20% vărsată.
În 1931 Consiliul de Administraţie al Băncii Populare ,,Cernăzoara’’ era compus din: preotul Sevastian Pârvulescu, preşedinte, Nicolae Popescu, vicepreşedinte, Constantin M. Popescu, Ion P. Rotaru, Constantin C. Mogeac, Vasile Udrescu şi Gheorghe D.Gh. Spilcă. Comisia de cenzori era compusă Constantin Papuc, Grigore Liţoiu, Nicolae N.N. Popescu şi cenzorii supleanţi: Petre P. Grigore, Dumitru M. Corcodel şi Ion I. Pistol. La 30 aprilie 1938 Banca Populară ,,Cernăzoara’’ avea 209 membri, un capital subscris de 1 308 000 lei şi un capital vărsat de 1 390 153 lei şi era afiliată la Federala ,,Gorjul’’ a bancilor populare cu un capital vărsat de 35 000 lei. Economiile locuitorilor depuse la bancă erau în sumă de 1 263 000 lei, iar soldul împrumuturilor acordate de 1 563 764 lei.
Intrarea României în sfera de influenţă sovietică, la sfârşitul celui de al doilea război mondial şi începutul politicii de comunizare forţată a ţării  a dus, în 1948, la desfiinţarea băncilor populare, ale căror bunuri au fost confiscate de stat. Astfel a luat sfârşit o pagină glorioasă din istoria satului românesc, care şi-a pus puternic amprenta asupra dezvoltării sale materiale şi culturale.
Cristian Grecoiu

Comments are closed.