Chiar dacă e criză economică iar România o traversează tot mai greu, Banca Mondială cere Guvernului României salarii mai mari pentru profesori. Guvernul tace şi blochează Legea 221/2008 ca şi legea salarizării bugetarilor care în primă fază se anunţa favorabilă cadrelor didactice.
Banca Mondială a făcut publică recent Strategia de parteneriat cu România pentru perioada 2009-2013. Documentul pune accentul, aşa cum era de aşteptat, pe principalele domenii unde România înregistrează probleme. Printre acestea se numără şi învăţământul. Potrivit specialiştilor acestei instituţii, educaţia este sectorul cu cea mai mare nevoie de reformă, repetatele încercări de revigorare a sistemului făcând mai mult rău decât bine, ceea ce dăunează întregii societăţi. Reprezentanţii Băncii Mondiale consideră că unul dintre punctele slabe ale învăţământului românesc sunt salariile mici ale profesorilor.
Vulnerabilităţile învăţământului românesc
Potrivit Strategiei de parteneriat cu România pentru perioada 2009-2013, realizată de Banca Mondială, punctele vulnerabile ale educaţiei sunt lipsa de profesionalism şi a calităţilor manageriale ale celor în mâinile cărora stă administrarea acestui serviciu public, nu numai la nivel înalt, cât mai ales regional şi local. De asemenea, birocraţia care a pus stăpânire pe instituţiile publice afectează şi sectorul de educaţie la toate nivelurile, făcându-l ineficient.
Banca Mondială susţine soluţia descentralizării sistemului de învăţământ, dar ţinând cont de un cadru legal care să presupună finanţare mai flexibilă şi mai multă autonomie dată şcolilor, dar şi o administrare a cheltuielilor care să se concentreze pe rezultate. O atenţie deosebită trebuie acordată cheltuielilor publice, care trebuie să fie transparente, iar informaţiile legate de administrarea banilor publici ar trebui să poată fi oricând accesate.
Finanţarea descentralizată va trebui să ţină cont şi de creşterea salariilor cadrelor didactice, se arată în documentul menţionat. Subiectul este unul extrem de sensibil în contextul problematicii legii majorării cu 50% a salariilor profesorilor care a fost de nenumărate ori anulată în mod neconstituţional de Guvern, dar şi a proiectului de lege a salarizării unitare a bugetarilor, rămasă în stadiul de negociere după neînţelegerile dintre sindicate şi Ministerul Muncii.
O altă problemă semnalată de Banca Mondială este legată de rezultatele sub medie ale studenţilor români la evaluările internaţionale, în ciuda instituirii unor agenţii de asigurare a calităţii care sunt, în prezent, operaţionale, dar după câte am văzut ignorate. Pe de altă parte, activitatea acestor agenţii este îngreunată de sistemul extrem de refractar sau de instituţiile private, cum ar fi recentul caz al Universităţii „Spiru Haret“ care refuză orice evaluări din partea Agenţiei Române de Asigurarea Calităţii în Învăţământul Superior (ARACIS).
Pe de altă parte, un aspect pozitiv evidenţiat de Banca Mondială este legat de proiectele educaţionale la care Ministerul Educaţiei lucrează şi care privesc învăţământul rural, dezvoltarea schemelor de împrumuturi pentru studenţi ca o alternativă la bursele universitare şi proiecte legate de incluziunea rromilor şi a categoriilor defavorizate.
