Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Baia de Aramă, oraşul de pe Paralela 45

Baia de Aramă, oraşul de pe Paralela 45

Submitted by on 13 December 2011articol citit de 3,556 ori | No Comment

La început de decembrie 2011, reporterul a trecut din nou hotarele județului poposind în orașul Baia de Aramă din Mehedinți. Prilej ca cititorul să afle informații importante și nu doar geografice, este o veritabilă incursiune în istoria de multe secole a așezării.

Baia de Aramă, poartă de intrare spre Valea Cernei

Baia de Aramă, poartă de intrare spre Valea Cernei

Abia a reuşit decembrie să coboare iarna peste vârfuri de munţi liniştind orizontul cu valurile albe ale Carpaţilor desenaţi sub limpezi şi albastre zări. Suntem dincolo de Apa Neagră, traversăm Motrul pe podul în curbă ridicat peste albie şi agăţat de pintenul dealului din malul drept al râului. Pe pantele din Buha, învelite de covorul foşnitor al toamnei coborâte din ramuri, fagii semeţi îmbrăţişează povârnişul încercând să oprească în deschideri de ramuri reci vântul hoinar dinspre miazănoapte, aducător de ploi şi ninsori. Jos, în vale, peste confluenţa cu Bulba se văd întinderile cu mirişti încărunţite de brume din luncile Brebinei şi Bărcului. Câţiva arbori din coastă au cutezat să-şi păstreze pe crengi buchete de frunze arămii, să prindă în palmele lor puful fulgilor suavi şi puri.

O istorie zbuciumată
Drumul continuă în serpentine la brâu de deal căutând mereu spre firul văii, peste Plaiul Muntelui, spre Băile Herculane. Venind dinspre Haţeg şi Râmnic, acesta trece prin Tarniţa şi Pistriţa şi se opreşte în târgul vechi de câteva sute de ani. Primele mărturii ale activităţii umane apar aici încă de pe vremea regelui dac Diurpaneus, când sciţii şi romanii au deschis minele de cupru din Calchis, denumirea străveche a acestei aşezări. Interesul pentru minereul de aramă din care se lucrau obiecte de cult şi monede sporeşte în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, pe la 1391, când se aminteşte de satul de azi – Bratilov – într-un document prin care domnitorul dăruia Mănăstirii Tismana venitul de la „roţile de cules aramă ale lui Cip Hanoş care le-a făcut de curând la Bratilov”.
În vetrele fostelor cetăţi căţărate pe piepturi stâncoase de munte, în peşteri şi ruine au fost descoperite tezaure şi hrisoave care menţionează trecerea prin aceste locuri a unor personalităţi de seamă ale istoriei românilor precum Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.  Personalitatea notabilă a ţinutului rămâne, însă, Tudor Vladimirescu. Din 1806, Slugerul din Vladimir  vine ca „vătaf de plai” peste Plaiul Cloșanilor, având în grijă judecarea unor pricini şi ocupându-se cu treburile hotărniciei de ţară. În acest fel, într-o pricină cu boierul Manolache Gugiul, Tudor face dreptate îngăduind „boierilor oraşul Baia pe cât se află acum iarăşi cu toate cuprinsurile lor câte se află înăuntru în orași şi lunculiţa ce este la vale din orași”. Apoi, pornită din Câmpia Padeşului, Revoluţia de la 1821 a trecut mai întâi prin Baia de Aramă. Cum se poate citi şi pe placa memorială situată pe clădirea fostului dispensar medical din oraş: „În fruntea unui detaşament de panduri Tudor Vladimirescu a intrat la 26 ianuarie 1821 în Baia de Aramă şi după înfrângerea forţelor puterii boiereşti oastea pandurilor s-a îndreptat spre Strehaia”. Localnicii l-au respectat şi venerat pe aprigul comandir al pandurilor şi în anul 1928 au înălţat în centrul civic o statuie în memoria Domnului Tudor, operă zămislită în bronz de sculptorul Constantin Bălăceanu.
Sub denumirea de Baia-de-Aramă, aşezarea apare abia în anul 1836, într-un act de hotărnicie al lui Preda Săulescu, document în care se aminteşte că „s-a făcut deplină dovadă cum că Hagi Constantin Stoenescul a cumpărat de la moşii şi părinţii acestor moşteni, Mărăşeşti şi Brebinari, prin zapise iscălite de dânşii, toată moşia Bulbii pe care este oraşul Baia de Aramă şi satul Sgândărești şi Dealu Mare şi ocnele de aramă, precum şi siliștea Brebinei de mijloc din hotar până în hotar”. În 1864, Baia-de-Aramă este cunoscută ca „urbe şi reşedinţă a subprefectului Plaiului Cloșani”. Se întemeiase aici, între făpturile munţilor, la-ntâlnire de drumuri şi izvoare repezi şi cristaline, în locuri de linişte şi răsfirare a dorurilor şi gândurilor, unde plaiurile coboară domol pe genunchii versanţilor până-n larg de depresiune. Aici, pe obârşii de istorie şi dârză afirmare a muntenilor, pe loc de troc şi târg al comercianţilor, meşterilor, păstorilor şi oamenilor de ispravă, cu frumoase biografii de viaţă, întinse peste vreme în legende şi istorisiri cu tâlc şi răsunet la un pahar de vin sau ţuică fiartă tăinuit în lumea legendară a hanului lui Milco Băieşul sau în paradisul de azi al popasului “Izvorul Rece” al lui Mihalache Titerlea.

Popas la ceas de decembrie
Baia-de-Aramă este oraşul-târg care impresionează prin modul de viaţă al oamenilor, prin piaţa săptămânală a agricultorilor şi păstorilor care aduc la vânzare cele mai gustoase şi ieftine produse, prin înfăţişarea caselor vechi lipite de spatele stâncos al ulucului depresionar constituit din dealurile Dochiciu, Dealul Mare şi Cornetul, prin sălbăticia şi podoabele reliefului bogat în monumente ale naturii, în frumuseţi şi peisaje de o rară încântare.
În prezent, oraşul trece cu succes prin zodiacul primenirii. Lemnul, piatra muntelui, pietrişul şi nisipul din carierele locului sunt folosite cu tenacitate de meşteri la noua zidire a Băii-de-Aramă. Se modernizează străzile, bulevardul de la intrare, locuinţele vechi, se construiesc monumente simbolice, se înnobilează fântânile, se schimbă albia râului Bulba. Băieşii au chibzuit bine la construirea viitorului şi au decis prin vot ca primar al urbei să fie tânărul inginer Ionel Rafael Dunărinţu, bărbat hotărât să schimbe din temelii faţa oraşului. Admirăm la intrare monumentul care marchează situarea localităţii mehedinţene pe Paralela 45, la jumătatea distanţei dintre Ecuator şi Polul Nord. Înaintăm spre apus, pe malul stâng al Bulbei, şi adăstăm în faţa Fântânii cu 12 guri, având în pieptul cornetului veghea solemnă a Mănăstirii “Sfinţii Voievozi”.
Undeva, pe un creştet de colină, în Dealul Băii, protejat de zidul verde al brazilor plantaţi la aceeaşi vreme cu botezul pietrei în temelia edificiului, vei regăsi spitalul secular al Plaiului Cloşanilor, locul unde s-au afirmat şi au slujit sănătatea oamenilor medici celebri precum Ion Teodoru, Ilarion Pavel, Dan Cioată – cardiochirurg de renume la spitalele din Tg.Mureş şi Timişoara, Florin Brădişteanu – tatăl eminentului cardiochirurg Şerban Brădişteanu. Am avut şansa de a-i fi pacient seniorului. Parcă îl aud prin timp pe dr. Florin Brădişteanu. Eram pe masa de operaţie, la Tg.-Jiu. Am înţeles că isprăvise treaba şi i-am mulţumit. Era un personaj energic şi sigur pe sine, îmi inspirase multă încredere. Mi-au rămas în memorie cuvintele-i blânde, măsurate: “Auziţi-l, este treaz! Să fii sănătos, băiatul tatii!”
Ne aflăm în amfiteatrul de piatră de la poalele Dealului Dochiciu, unde carstul este presărat cu binecuvântări alese în comori de frumuseţi pe care le poţi întâlni numai la peşterile din împrejurimi, la Bulba, Cloşani, Ponoarele şi Izverna. De vrei să vezi minuni ale lumii vii, nu ai decât să îţi îndrepţi paşii spre sate rânduite pe prispă de colină şi cerdac de munte, la Brebina, Titerleşti, Bratilov, Mărăşeşti, Stăneşti din care oraşul îşi adună bogăţia de tradiţii şi obiceiuri cu care apoi pleacă mândru în lumea mare. În pădurile de fag, stejar, frasin, larice, brad şi molid, pe cornetele cu piatră sură şi stâncării, vei găsi vipera, scorpionul, broasca ţestoasă, vulpea, iepurele, căprioara, mistreţul, chiar lupul şi ursul.
Baia-de-Aramă este oraşul care se îndreaptă azi spre civilizaţie cu mult curaj. Aici, în preajma pădurilor sănătoase şi curate, a plaiurilor şi poienelor pitoreşti. Prin marginea dinspre miazănoapte, urbea este udată de râul Bulba ce-şi adună izvoarele tocmai din Lacul Zăton, de la Ponoarele, după ce apa acestora străbate avenele peşterilor şi îşi risipeşte bogăţia cristalină prin fenomenalul izvor Bolborosul, răcorind peisajul şi dăruind viaţă şi frumuseţe păstrăvăriei din Valea Găinii, apă ţâşnitoare pentru fântâni şi tot farmecul oraşului. Alte zeci de izvoare se adună în unda limpede a Bulbei şi strălucesc în lumina soarelui în meandre care ocolesc pâlcuri de sălcii şi arini prin care acum şuieră vântul rece al iernii. În curând, zăpezile din munţi se vor instala în pragul oraşului, iar la hanul din răscrucea drumurilor ce duc spre Banat târgoveţii vor sta îndelung la un pahar de vorbă. Vine sărbătoarea Crăciunului şi colindătorii vor umple iar străzile. După aceea vine Anul Nou. Alta va fi vârsta oraşului, altul va fi calendarul împlinirilor!

Comments are closed.