Am rămas pe gânduri, în urmă cu câteva zile, când am citit în „România Liberă” un articol despre segregarea romilor din satul Târlungeni. Segregare înseamnă a „despărţi, izola, separa”, când e vorba de oameni, dar de la cuvinte la fapte credeam că distanţa e mult mai mare. Am trăit, totuşi, să văd, în România anului 2009, cum în Târlungeni, o localitate din judeţul Braşov, primarul a segregat o comunitate de romi, motivând că aşa pune capăt conflictelor între membrii acesteia şi comunităţile de români şi unguri aflate în apropiere. Mai precis, el a cumpărat o fâşie de pământ şi a tras un gard înalt de 3 metri, acoperit cu sticlă (să nu-l sară romii). Acum, copiii care merg la şcoală, sau adulţii care vor să meargă la cumpărături, trebuie să facă un ocol destul de mare, pentru că drumul lor de acces a fost închis. Singurul lucru pe care cineva l-a făcut pentru romii din Târlungeni a fost un curs de calificare din fonduri europene. Doar că, în urma lui, 50 de membri ai comunităţii au fost învăţaţi să lucreze coroniţe de cetină şi paie, dar au rămas cu diplomele să le atârne pe perete, negăsind desfacere.
Păi, frate, era normal să rămân pe gânduri, văzând unde s-a ajuns într-o localitate unde poliţia a dormit, în loc să asigure ordinea publică, unde primarul a găsit soluţia izolării romilor, iar şmecherii s-au folosit de ei ca să câştige proiecte. Aşa că, dragi gorjeni, indiferent de ce etnie sunteţi, cred că-mi veţi da dreptate că la noi e chiar bine. Dacă ne gândim că numai în Târgu Jiu sunt trei mari comunităţi de romi (Meteor, Luncilor şi Obreja), iar în judeţ mult mai multe şi, cu toate astea, e destulă linişte. Unii romi lucrează la stat sau la firme private, alţii au chiar firmele lor sau se ocupă cu negustorii de haine vechi şi altele, iar românii colaborează cu ei fără să-şi facă probleme. Mai mult, românii intră în comunităţile de romi dacă au treabă să caute pe cineva fără să fie luaţi cu huo. Iar noi suntem olteni, iuţi la mânie, care ne aprindem ca focul de paie şi tot nu se întâmplă ce s-a întâmplat la Târlungenii din Ardeal. Indiferent ce ar spune românii şi ungurii de acolo că fac vecinii lor romi, toate astea se întâmplă pentru că poliţia şi celelalte autorităţi au dormit, lăsând ca aceste conflicte să degenereze într-un război interetnic. Să înţeleg că am ajuns la concluzia că la noi poliţia îşi face datoria? Culmea, da! Sau, cel puţin, pe segmentul ăsta.
Să nu credeţi că la noi romii n-au probleme cu românii sau invers. Vezi câte un rom cu ceafa groasă, care nu-şi încape în piele şi-i sfidează pe toţi, pentru că e pe mână cu câte un poliţist căruia i-a dat bani să dea cu dobândă. Mai vezi câte un român care cere demolarea casei câte unui rom, pentru că pământul pe care şi-a făcut casa e al lui. Asta pentru că autorităţile l-au lăsat pe rom să construiască, după care statul i-a dat pământul înapoi românului. Şi vezi, de asemenea, romi în puşcărie pentru un car de lemne şi români în libertate, deşi au hăcuit păduri întregi.
Deci, acolo unde sunt probleme, indiferent că vorbim de Meteor, Luncilor, Obreja… sau Târlungeni, vina aparţine autorităţilor. Sau, ca să nu generalizăm, unor reprezentanţi ai acestora care-şi fac de cap.
