Autoritățile comuniste și reorganizarea comunelor în 1968 (I)

Cititorii acestei publicaţii au putut găsi de-a lungul anilor informaţii importante despre existenţa judeţului Gorj de la originile medievale şi până în secolul trecut. Încercăm în acest număr să abordăm subiectul  reorganizării administrativ-teritoriale din 1968 în contextul în care judeţul Gorj reapărea pe harta ţării după ce mai mulţi ani se numise raion, formulă de organizare specific comunistă. Arhivele gorjene păstrează documente despre evenimentele care au pregătit legea de reorganizare administrativ-teritorială din 1968. Să nu uităm că la acest moment se vorbeşte de către autorităţi de o nouă reorganizare administrativ-teritorială care ar trebui să fie operabilă în anul 2016.

La 15 decembrie 1967, în şedinţa lărgită a birourilor raional şi de oraş PCR s-a discutat despre delimitarea comunelor şi satelor prin reforma administrativă din 1968. Erau luate în calcul o serie de situaţii care au dus până la urmă la actuala faţă a judeţului Gorj şi a României. În esenţă, reorganizarea din 1968 propunea 39 de judeţe, în 1981 adăugându-se Sectorul Agricol Ilfov şi judeţele Giurgiu şi Călăraşi. În 1995 a apărut judeţul Ilfov în locul Sectorului Agricol cu acelaşi nume.

Gorjul în 1966
Potrivit unei sinteze întocmite de Sfatul Popular al Raionului Gorj, Raionul Gorj avea la 15 martie 1966 o populaţie de 100 152 locuitori, împărţită în 42 de comune cu 196 de sate. La vremea aceea, multe dintre localităţile Gorjului din sudul şi sud-estul judeţului nu erau în administrarea raionului cu acest nume. Autorităţile comuniste menţionau că existau  ”un număr de 27 comune cu o populaţie sub 2500 locuitori, care sunt lipsite de puterea economică necesară realizării unor lucrări social-culturale şi edilitar gospodăreşti mai importante”.
În 1966, suprafaţa agricolă a raionului era de 103 112 ha şi erau constituite 28 cooperative agricole de producţie în 27 de comune cu o suprafaţă de 54 971 ha deservite de S.M.T. Târgu-Jiu. Foarte interesant, aproximativ jumătate din suprafaţa agricolă a judeţului rămânea necooperativizată, 15 comune se aflau în această situaţie.
Economia raionului Gorj la vremea respectivă era alcătuită din: 4 întreprinderi de interes republican (Întreprinderea Mecanică Sadu, Întreprinderea Minieră Rovinari, 2 întreprinderi forestiere) şi mai multe şantiere. La acestea se adăugau Cooperativa Meşteşugărească ”Arta Casnică” Tismana şi Întreprinderea Naţională de Industrie Locală profilată pe producerea materialelor de construcţie.
Ca o comparaţie cu prezentul, în întreprinderile din oraşul Târgu-Jiu şi raion lucrau în 1966 un număr de 17 421 locuitori doar în zona industrială, agricultura tăindu-şi încă partea leului la momentul acela. Numărul lucrătorilor industriali a crescut vertiginos în deceniile 70 şi 80 când a început dezvoltarea zonei energetice cu cele două termocentrale şi exploatările petroliere.

Probleme de reorganizare
Autorităţile comuniste au avut de analizat diverse propuneri de reorganizare şi diverse denumiri pentru comunele judeţului. Astfel, la şedinţa din 15 decembrie 1967, Vasile Hortopan-vicepreşedintele Sfatului Raiona l-a prezentat mai multe propuneri privind comunele Dăneşti-Brătuia-Budieni. Se pare că la data şedinţei ”în raionul Gorj sunt propuneri pentru 5 comune care sunt cu mult sub media prevăzută”. Tot acolo aflăm că locuitorii din ”Câmpofeni şi Stroieşti au cerut deja să treacă de Corneşti. S-a căzut de acord să se facă o comună cu centru la jumătate”. Această propunere nu s-a mai realizat, comuna Corneşti dispărând şi ea în interiorul comunei Băleşti. Tot atunci a fost tranşată soarta localităţilor Turcineşti, Iaşi şi Iezureni, doar ultima putând fi unită administrativ cu oraşul.
Foarte interesantă era situa­ţia comunei Băleşti, partici­panţii subliniind că: „Cetăţenii din Ceauru au solicitat schimbarea denumirii comunei Băleşti în numele de Suşiţa, denumire care nu a fost respinsă de cei din Băleşti”. De menţionat că la acel moment exista propunerea ca fostele comune Băleşti (satele Băleşti, Rasova şi Voinigeşti) şi Ceauru (satele Tămăşeşti, Ceauru, Bălăceşti şi Uncioaia) să constituie o singură structură.
S-a mai discutat şi soarta altor localităţi. Astfel, în comuna Bârseşti toţi locuitorii au solicitat să treacă de Târgu-Jiu în timp ce la Polata şi Ursaţi ”părerile sunt împărţite deoarece Polata şi Bălani tind spre Stăneşti iar Ursaţi spre comuna Leleşti.” După cum ştim, aceste localităţi ţin în prezent de municipiul Târgu-Jiu.
Alte două comune care ridicau probleme autorităţilor erau Padeş şi Teleşti. Gheorghe Lăzăroiu, membru în Comitetul Executiv al Sfatului Popular informa pe cei prezenţi că ”în comuna Călugăreni unde au fost două păreri-una să fie denumită Cloşani pentru că are trecut, iar alta Padeş”. La Teleşti, comună din care urma să facă parte şi Câlnicul, cei de acolo solicitau centrul civic la ei pentru că erau aşezaţi în centru. Locuitorii din satul Pieptani ceruseră să fie afiliaţi la Ciuperceni. Până la urmă s-au născut trei comune, interesele şi relaţiile contând foarte mult şi în vremea respectivă.

Naşterea comunei Bălăneşti, Gorj
În Informarea cu privire la propunerile pentru constituirea de noi comune în vederea îmbunătăţirii organizării administrativ-teritoriale în Raionul Gorj, pe baza consultării cetăţenilor, document prezentat plenului de Vasile Hortopan, se făceau câteva propuneri foarte interesante, unele din ele legiferate în 1968:
”Propun-se spunea în respectivul document-să se constituie o comună prin unirea comunelor Bălăneşti şi Glodeni, care va avea o populaţie de 3191 locuitori şi o suprafaţă agricolă de 4515 ha. La această comună nu se pot aronda alte sate de la comunele vecine, lipsind căi bune de comunicaţie. Se propune ca centrul comunei să fie în satul Voiteştii din Vale, unde există în prezent un local nou al şcolii generale, o clădire bună în care poate funcţiona organul de conducere comunal, dispensarele uman şi veterinar, magazin de desfacere şi construcţiile C.A.P.”
Viitoarea comună Bălăneşti urma să aibă ”satul Viezuri ca cel mai îndepărtat în partea de sud care este la o distanţă de 6,5 km iar satul Hoaba(Ohaba) aşezat în partea de Nord-Est se află la o distanţă de 7 km. Satul Blidari este mai izolat format din case răzleţe cu o populaţie de 89 locuitori, se află la 2 km de satul Hoaba şi în viitor va fi grupat spre centru”.
După cum se vede din aceste documente, autorităţile comuniste luau în discuţie o viitoare sistematizare a aşezărilor pentru ca locuitorii să beneficieze de cele necesare vieţii(magazin, dispensar, primărie). Am prezentat pe larg acest document şi vom exemplifica şi în numărul viitor  cu alte cazuri lucruri care în prezent au fost abandonate. Există prea multe localităţi izolate în Gorj pentru care autorităţile nu au făcut prea multe. (Va urma)