Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Aşteptând primenirea…

Aşteptând primenirea…

Submitted by on 12 March 2014articol citit de 732 ori | No Comment

S-a întâmplat ceva pe vale? Nu ne-am dat seama când s-a retras iarna spre templul îngheţurilor veşnice? Acoperise cu hlamida ei sclipitoare şi inimaginabil de curată toate povârnişurile, toate gropile şi toate râpele din trupul dealurilor, din vatra pădurilor, nu se mai vedea nimic din nepotrivirile gesturilor rătăcite, din fărădelegile acţiunilor condamnabile ale unor săteni care urâţeau faţa codrului. Zăpada, în necuprinsul ei, învelise toate culorile stâlcite ale deşeurilor scoase din sat şi aruncate în devălmăşie în perimetrul mărinimos al naturii.

Primăvara bate la uşă iar primele semne au şi apărut

Primăvara bate la uşă iar primele semne au şi apărut

Acum valea zace în murmur şi întristare. Şuvoaiele şiroiesc bulbucind de pe coastă, s-au oprit ploile şi s-a luminat cerul. Se trezeşte încet şoapta pădurilor. Glasuri timide de păsărele răzbat din rămurişuri înmugurite. Mierlele, tot mai gureşe, zboară de colo-colo grăbind rostuirea cuiburilor în care să-şi crească puişorii şi să sporească a lumii lor taină. Să se fălească iar prin răsunetul concertelor întemeietoare de viaţă, să umple din nou cu muzică frumoasă pădurile înalte. De sub covorul umed şi greu al frunzelor veştede se ivesc suliţi de brânduşe care aduc primăvara în peisaj. Prin lăstăriş zac grămezi cu impurităţi aruncate de-a valma, care pot otrăvi oricând seva pământului, pot zădărnici germinarea covorului de iarbă sau reîntinerirea dealului păduros, reîntoarcerea florilor pure în scena idilică poienilor, a desişurilor şi porţilor de plai verde şi primitor.
Ambalajele netrebuincioase, mulţimea corpurilor impure împrăştiate alandala prin spaţiul vital al pădurii, pe maluri de ape, în pâraiele ce caută să se limpezească prin soborul ploilor trecute, arată ochiului şi spiritului avizat cât de nătângi, cât de ignoranţi, cât de imorali şi cât de agresivi sunt acei oameni care au săvârşit fapta de a polua, condamnând la moarte plante şi vieţuitoare din mediul natural, neprihănit.
Ne întrebăm mereu asupra atitudinii acestor indivizi. Ce-i determină să purceadă astfel. Încercăm să credem că le lipseşte totalmente educaţia, că în viaţa lor nu este niciun pic de ordine, că atitudinea lor faţă de mediu defineşte un comportament nefiresc, abuziv, care nu face cinste comunităţii în care aceştia trăiesc. Ceea ce ne surprinde mai neplăcut decât arice alt aspect este nepăsarea semenilor, a autorităţilor îndrituite cu multe răspunderi privind respectarea normelor de conduită civică şi a legilor care reglementează protecţia mediului şi a echilibrului ecologic în natură.
Este greu să exemplificăm prin anumite locaţii care este gradul de poluare din judeţ. Putem spune însă că majoritatea aşezărilor umane sunt supuse fenomenului poluării, lipsa comportamentelor ecologice se vede la tot pasul. Este suficient să observi atent şi critic. Dacă mergi în preajma fiecărei localităţi rămâi uimit de ceea ce vei vedea. Natura este sufocată de resturi murdare. Priveliştea grăieşte neiertător despre nivelul de educaţie al populaţiei respective. Despre apatia aleşilor locali faţă de problemele mediului, faţă de sănătatea morală a comunităţii pe care o conduc. Se constată cu stupiditate că este mai important un vot decât stârpirea răului prin aplicarea legii. Atunci, ce-i de făcut? Distrugem mediul, punem în pericol viaţa?
Alegem să nu mai facem referiri la cei care se împăunează cu campanii de succes pe acest domeniu, iar în spatele lozincilor stau în toată trufia lor munţii de deşeuri. Ce am văzut zilele trecute în apropierea unui mare oraş din judeţul nostru? Nu vorbim despre imaginea deplorabilă a barajului şi lacului de acumulare. Însă, am urcat în vârful dealului. Parângul ne veghea din depărtări semeţ şi alb. Sigur, era singurul reper geografic curat şi natural în acele clipe. Eram în pădurea plină de mizerii. Ce i-a trimis pe oameni cu ele până aici? ne întrebam nedumeriţi faţă de făptuitori. Dintre sticlele de plastic, am cules totuşi un buchet de viorele. Florile străluceau de frumuseţe, dar păreau să spună ceva despre neghiobia din jurul lor.
Iată de ce nu mai aşteptăm primenirea prin invazia verdelui pădurii, care va acoperi aceste urme de primitivism. Aşteptăm însă primenirea sufletelor malefice, prin aplicarea legii. Atât!

Comments are closed.