Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Şcoala » Aspectele vieţii tradiţionale din zona de nord a Gorjului

Aspectele vieţii tradiţionale din zona de nord a Gorjului

Submitted by on 3 July 2012articol citit de 2,643 ori | No Comment

Proiectul „Redescoperă Gorjul” implementat de Consiliul Judeţean Gorj a avut ecouri în rândul tinerilor, printre aceştia aflându-se şi Andreea Denisa Vlădulescu, de la Colegiul Naţional „Ecaterina Teodoroiu” Târgu-Jiu, cunoscută cititorilor noştri pentru înclinaţiile sale literar-artistice. Aceasta a realizat de curând, alături de profesorul de istorie Andrei Popete-Pătraşcu, un proiect foto-documentar despre fântânile cu cumpănă şi troiţele de lemn din zona de nord a Gorjului.

Fântânile cu cumpănă şi troiţele fac parte din tradiţia acestor locuri

Fântânile cu cumpănă şi troiţele fac parte din tradiţia acestor locuri

Proiectul realizat de Andreea Denisa Vlădulescu valorifică potenţialului etnografic, istoric şi spiritual al Gorjului, fiind intitulat „Aspecte ale vieţii tradiţionale din zona de nord a Gorjului” şi cuprinde până acum două materiale foto-documentare: unul despre troiţele de lemn din Gorj intitulat „Rugăciuni în lemn” şi altul despre fântânile cu cumpănă intitulat „Izvoare spre cer”.
Rep.: Cum s-a născut ideea acestui proiect de valorificare a aspectelor vieţii tradiţionale din Gorj?
Andreea Denisa Vlădulescu:
Ideea acestui proiect s-a născut în urmă cu mai bine de un an, atunci când am realizat şi prima fotografie a unei troiţe din zona de nord a judeţului şi am conştientizat ideea ca în timp să reuşesc fotografierea mai multor troiţe de lemn din zona de nord a Gorjului.
Rep.: De ce ai ales acest subiect, al troiţelor de lemn?
A.D.V.:
Pentru început ar fi de spus faptul că aceste structuri arhitectonice religioase potrivit tradiţiei populare sunt amplasate la intersecţiile drumurilor plecând de la credinţa că răscrucea reprezintă un loc slab, bântuit de spirite rele, care ar putea să-i producă omului tot felul de neplăceri. Sunt aşadar troiţele foarte încărcate de semnificaţii, în ciuda unei aparente simplităţi. Sunt dacă vreţi, veritabile rugăciuni în lemn, care invocă divinitatea pentru ocrotirea oamenilor. Poate grăbiţi uneori, nu am acordat prea mare atenţie acestor mărturii ale credinţei. Troiţele sunt însă acolo, la marginea drumului, revărsându-şi ocrotirea asupra tuturor celor care trec pe lângă ele, cu băgare sau nebăgare de seamă.
Rep.: Câte troiţe ai reuşit să fotografiezi în cadrul proiectului tău, pe care sugestiv l-ai intitulat „Rugăciuni în lemn”?
A.D.V.:
Am realizat fotografierea unui număr de peste 45 de troiţe din localităţi precum Bengeşti-Ciocadia, Novaci, Polovragi, Baia de Fier, Lainici, Leleşti, Runcu, Arcani, Hobiţa, Tismana şi altele, în această parte a Gorjului predominând numărul celor sculptate, foarte puţine dintre acestea fiind şi pictate.
Rep.: Ce ne poţi spune despre cel de-al doilea material foto-documentar realizat de tine, „Izvoare spre cer” – fântâni cu cumpănă din Gorj?
A.D.V.:
Cel de-al doilea material cuprinde 28 de fântâni cu cumpănă şi peste 50 de fotografii ale acestora. Risipite pe dealuri, pe câmp, la margine de drum sau la răspântii, fântânile cu cumpănă au fost surse de viață pentru oameni și animale și surse de inspirație pentru poeți și scriitori. Secole la rând au ostenit setea călătorilor sau a țăranilor ieșiți la lucru pe câmp. Astăzi „izvoarele spre cer” își plâng singurătatea. Prin proiectul fotografic, intitulat „Izvoare spre cer” – Fântâni cu cumpănă din Gorj, realizat alături de domnul profesor de istorie Andrei Popete-Pătraşcu, am încercat să readucem la viață, cu ajutorul imaginilor, aceste simboluri rurale, nepermis devenite astăzi doar umbre a ceea ce au reprezentat odinioară. Printre scaieți, în vânt și ploi, martore mute ale unor vremi când oameni, pământ și animale își potoleau setea cu apă rece, în mijlocul unui câmp ars de soare, fântânile cu cumpănă, puține astăzi la număr, își răstignesc trupul pierdute într-un trecut ce refuză să le primească întru totul. Am făcut fotografii după fotografii… la Barza, Bălești, Budieni, Buduhala, Ceauru, Cornești, Dănești, Găvănești, Hobița, Ionești, Lelești, Licurici, Negomir, Polovragi, Tămășești, Telești, aceste bucăți de lemn ce rezistă în mijlocul câmpului având farmecul lor.
Pentru preocupările sale Andreea Denisa Vlădulescu a primit de curând  şi o diplomă în cadrul „Premiilor Săptămânalului Vertical”, exprimându-ne convingerea că va continua cu succes activitatea literar-artistică şi foto-documentară.

Comments are closed.