În ultima perioadă, presa românească a făcut o adevărată preocupare din redescoperirea unor fapte și întâmplări din timpul regimului comunist. Cum unele dintre cele mai interesante evenimente s-au petrecut în Gorj, răspundem și noi acestui imperativ printr-un serial cu mai multe episoade dedicate evadării din lagărul de la Târgu-Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu Dej și a altor lideri comuniști, sperăm noi și cu fapte și împrejurări mai puțin cunoscute. Pe unii dintre deținuții de la Târgu-Jiu sau dintre cei implicați în evadări, pentru că au fost două, îi vom regăsi în conducerea statului comunist de mai târziu.
Așa cum am aflat din episodul din numărul trecut, Gheorghe Gheorghiu Dej a reușit să evadeze de la Târgu-Jiu cu două săptămâni înainte de 23 august 1944. Evadarea s-a făcut din ordinul structurilor clandestine ale PCR unde influența sovietică era totală. Evenimentele din prima parte a lunii august 1944 sunt foarte interesante și au rămas mai puțin cunoscute până acum, presa centrală dând foarte multă atenție informațiilor aflate în arhive sau provenite de la personalități de prim rang din PCR. Noi vom urma informațiile care au circulat în Gorj în perioada menționată.
Programul evadării
Într-o lucrare rămasă până acum inedită dedicată istoriei raionului Târgu-Jiu, profesorul Grigore Pupăză relata și povestea evadării de la Târgu-Jiu a lui Dej și a altor fruntași comuniști. Aflăm din respectiva lucrare că a fost vorba de o operațiune a PCR condusă de Mihail Roșianu, responsabilul pe Oltenia a acestui partid, în colaborare cu învățătorii Ion Modoran și Constantin Cheată și polițistul Ion Pripasu. Asocierea nu era deloc întâmplătoare, Roșianu fiind inspector școlar din 1943 pentru județele Gorj și Vâlcea. Era și un mare avantaj, Roșianu nu era în atenția Siguranței și putea să se miște foarte ușor în țară.
Ideea evadării se pare că a apărut în mai 1944 atunci când la București s-a desfășurat o ședință a Frontului Unic Muncitoresc unde Emil Bodnăraș și Iosif Rangheț, membrii ai C.C. al PCR, au chemat pe secretarul de partid din Oltenia, Mihail Roșianu, și i-au încredințat misiunea eliberării lui Dej. Lucrurile au început să evolueze rapid. Au fost pregătite câteva case conspirative în munții Vâlcei și s-au căutat mijloace de transport. Manole Bodnăraș, fratele lui Emil Bodnăraș, a primit misiunea procurării armamentului necesar, deloc întâmplător dacă ne gândim că acesta conducea în Oltenia o mișcare de rezistență antigermană în zona Brezoi-Vâlcea.
Și mai interesant, au avut loc mai multe întâlniri între Emil Bodnăraș și Dej în Spitalul de la Târgu-Jiu, și asta chiar sub nasul Siguranței, Gestapoului și a altor organisme. Operațiunile au fost sprijinite prin stabilirea la Craiova a lui Ion Gheorghe Maurer, trimis special din partea C.C. al P.C.R. Acesta a venit și la Târgu-Jiu cu Roșianu dar s-a văzut obligat să plece pentru că putea atrage atenția autorităților. Tot atunci Mihail Roșianu a reușit să se întâlnească direct cu Dej care lucra împreună cu alți întemnițați politici la o construcție din orașul Târgu-Jiu. Atunci se pare că au fost puse bazele planului evadării.
Mai multe variante de evadare
Pentru început s-a hotărât să se profite de trimiterea lui Dej și a unui grup numeros de internați politici la muncă la Mânăstirea Tismana, acolo unde se făceau lucrări importante pentru adăpostirea tezaurului. Planul era avantajos căci existau șanse să evadeze mai mulți deținuți. Deținuții au fost retrași de la Tismana și respectiva variantă a căzut.
După analize minuțioase, s-a considerat că evadarea directă din lagăr rămânea singura opțiune. Se confruntau două idei, atacarea directă a lagărului de către trupe de comuniști propusă de Bodnăraș și o evadare discretă, varianta lui Maurer.
Comuniștii au început operațiunile de recunoaștere a împrejurărilor lagărului, varianta care s-a impus a fost evadarea prin dreptul cimitirului învecinat. Planul operativ a fost făcut pe baza materialului de recunoaștere adunat și a fost definitivat în casa învățătorului Ion Modoran din Târgu-Jiu.
Planul operativ spunea că Mihail Roșianu va pleca de la Târgu-Jiu la Craiova în ziua de 9 august pentru a veni de acolo cu o mașină. Ion Modoran urma să plece la Vâlcea în comuna Milostea pentru a pregăti casa conspirativă a lui Constantin Țundrea. Ion Pripasu și Constantin Cheată rămâneau la Târgu-Jiu pentru a se ocupa de evadare.
O evadare controversată
În seara zilei de 9 august la ora fixată, momentul schimbării santinelelor, evadații au trecut pe sub sârmele ghimpate, urmând traseul planificat. Timpul calculat pentru strecurarea pe sub sârma ghimpată și parcurgerea traseului în noapte a fost depășit cu peste o oră. Se pare că evadații au traversat strada principală din fața cimitirului, acolo unde erau clăi de fân păzite de garda germană, escortați de Ion Pripasu îmbrăcat în haine de sergent de poliție cu șireturi albe. Acolo, într-un boschet din preajma Coloanei Infinitului, trebuia așteptată mașina de transport.
Potrivit martorilor, parola pe care Dej trebuia s-o spună și răspunsul lui Pripasu: Dej întreba „unde e mormântul lui Iunian?”. Întâlnirea trebuia să aibă loc chiar la mormântul lui Iunian. Răspunsul pe care Pripasu trebuia să îl ofere era: „la manutanță”.
Mașina a întârziat din cauza unor pene, din câte se pare era vorba de o mașină veche din garajul Flotilei I-a Vânătoare Craiova întreținută de mecanicul Constantin Dugășescu.
Lucrurile nu au mers conform planurilor: pe drumul dinspre Craiova spre Târgu Jiu au apărut mai multe defecțiuni tehnice la mașină, precum spargerea cauciucurilor după 5 kilometri și în final explozia. În declarațiile date mai târziu, Roșianu îl considera pe Maurer drept principalul vinovat pentru aceste defecțiuni, deoarece, în loc să cumpere cauciucuri noi, s-a mulțumit să le peticească pe cele vechi, asta în condițiile în care comuniștii nu se puteau plânge de lipsa banilor.
După evadare, cei din lagăr, conform planului stabilit, i-au dat pe cei doi evadați drept prezenți pentru câteva zile, iar Dej era deseori strigat pe nume în lagăr, pentru a induce în eroare conducerea lagărului. Anunțarea evadării s-a produs la câteva zile de la producerea ei și numai după ce comuniștii din lagăr au avut confirmarea că evadarea reușise. ”(Va urma)
