Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » Ascensiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a început într-un cimitir (I)

Ascensiunea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej a început într-un cimitir (I)

Submitted by on 23 November 2011articol citit de 2,454 ori | No Comment

În ultima perioadă, presa românească a făcut o adevărată preocupare din redescoperirea unor fapte și întâmplări din timpul regimului comunist. Cum unele dintre cele mai interesante evenimente s-au petrecut în Gorj, răspundem și noi acestui imperativ printr-un serial cu mai multe episoade dedicate evadării din lagărul de la Târgu-Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu Dej și a altor lideri comuniști, sperăm noi și cu fapte și împrejurări mai puțin cunoscute.  Pe unii dintre deținuții de la Târgu-Jiu sau dintre cei implicați în evadări, pentru că au fost două, îi vom regăsi în conducerea statului comunist de mai târziu.

Gheorghe Gheorghiu Dej a stat doar un an în lagărul de la Târgu-Jiu, apoi a evadat spectaculos

Gheorghe Gheorghiu Dej a stat doar un an în lagărul de la Târgu-Jiu, apoi a evadat spectaculos

Povestea noastră începe în anii ultimului război mondial când Gheorghe Gheorghiu Dej este adus, după un lung periplu prin mai multe închisori, în lagărul de internați politici de la Târgu-Jiu. Acest eveniment se producea în vara anului 1943, doar un an mai târziu el reușind să evadeze în preajma căderii regimului Antonescu. Dej va deveni conducătorul statului comunist instaurat după 1946  și  va conduce România în mod autoritar până în 1965.

Un lagăr cu o poveste aparte
Lagărul de internați politici de la Târgu-Jiu a apărut ca locație în septembrie 1939 doar că proiectul inițial prevedea găzduirea refugiaților polonezi  sosiți în România după agresiunea germană. Din momentul intrării României în alianța fascistă, la Târgu-Jiu vor fi găzduiți deținuți politici, în special comuniști. Lagărul de la Târgu-Jiu era administrat de Jandarmeria Română și nu de Direcția Generală a Penitenciarelor.
Pe tot timpul funcționării sale, lagărul împărțea deținuții în mai multe grupe, de la deținuți politici la intelectuali și la infractorii de drept comun(vagabonzi, prostituate, proxeneți, hoți de buzunare). Ne vom referi doar la prima grupă, cea a intelectualilor, unde îl vom regăsi pe Tudor Arghezi ajuns aici în urma unei scrisori adresate șefului Misiunii germane la București-von Killinger, și grupa a șaptea reprezentată de internații politici comuniști.
Pe lângă Gheorghe Gheorghiu Dej, s-au aflat în grupa menționată: Nicolae Ceaușescu(șef al statului român în perioada 1965-1989), Gheorghe Apostol(mai târziu conducătorul sindicatelor), Alexandru Iliescu(tatăl viitorului președinte Ion Iliescu), Ion Gheorghe Maurer(viitor prim-ministru și implicat în evadare), Lucrețiu Pătrășcanu(ajuns ministru al Justiției, executat în timpul regimului lui Dej), Chivu Stoica, Petre Constantinescu-Iași, Ovidiu Șandru, Ion Popescu-Puțuri ș.a., majoritatea cu o ascensiune fulminantă în timpul regimului comunist.

O evadare a comuniștilor naționali
După cum o să puteți constata din cele întâmplate cu 67 de ani în urmă, comuniștii care s-au aflat la Târgu-Jiu vor alcătui viitoarea conducerea a PMR-PCR, reușind să câștige disputa cu cei trimiși de Moscova. Evenimentele din anii 1943-1944 din interiorul Partidului Comunist Român sunt departe de a fi lămurite, bunăoară de ce Moscova s-a opus inițial evadării liderilor PCR de la Doftana sau mai târziu la Caransebeș și Târgu-Jiu, în anii premergători lui 1944? Să aibă acest lucru legătură cu faptul că trebuiau să ajungă în România oamenii Moscovei pe tancurile sovietice?
Se spune pe  bază de documente, pe care nu le știm cât de relevante sunt de vreme ce PCR-ul era în ilegalitate, că acest partid număra sub 1000 de membri în 1944.Că a fost așa sau nu rămâne ca istoricii să lămurească lucrurile, știm în schimb că în cele două evadări, făcute cu ordin de afară, au contribuit din plin celulele comuniste din Oltenia. Ne bazăm aceste afirmații pe mai multe mărturii ale unor dascăli  implicați direct în evenimente sau care au prins doar vremurile: Constantin Gheată, Grigore Pupăză, Constantin Cheznoiu, Vasile Smeu ș.a. Arhivele poartă aceste amintiri, cităm în cele ce urmează dintr-o declarație din 1962 a învățătorului Constantin Gheată,  director al Şcolii de muzică şi arte plastice din Târgu Jiu: ”Aşa se explică de ce a fost uşor să iau legătura cu partidul prin tov. Mihail Roşianu, care a constituit celula de partid din Târgu-Jiu în timpul războiului. Din această celulă au făcut parte tov. Ion Pripasu sergent de poliţie în vremea aceea, azi în Ministerul Agriculturii-Bucureşti, tov. Ion Mădălin, azi secretar ştiinţific la Institutul de Cercetări pedagogice, str. Sf. Apostoli 14, Bucureşti şi eu.
Celula de partid din care am făcut parte a fost recunoscută de C.C. al P.C.R la 4 mai 1944. În luna mai 1944, tov. Mihail Roşianu, care era secretar al Comitetului regional P.C.R. Oltenia, a fost chemat la Bucureşti unde i s-a încredinţat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul din Târgu-Jiu a tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a celorlalţi fruntaşi ai mişcării muncitoreşti aflaţi în acelaşi lagăr.
Pentru reuşita acestei acţiuni trebuia întocmit un plan amănunţit. Tov. Mihail Roşianu a comunicat celulei de partid din Târgu Jiu, adică noi celor 3 ce sarcină are în această acţiune, ocupându-se în acelaşi timp şi de celelalte celule din Vâlcea pentru a asigura pe deplin securitatea vieţii tov. Gheorghe Gheorghiu –Dej şi a celorlalţi fruntaşi.
Planul evadării trebuia întocmit în baza situaţiei existente în acel moment, adică să se ţină seama de evoluţia situaţiei politice, de măsurile severe ale Siguranţei şi Gestapoului, precum şi de poziţia în care se găsea lagărul. Comitetul Central al Partidului Comunist Român a trimis în mod special pe tov. Ion Gheorghe Maurer azi Preşedinte al Consiliului de Miniştri, la Craiova şi Târgu-Jiu ca să se ocupe de această problemă.
(…)Tov. Mihail Roşianu a plecat la Craiova ca să vină împreună cu tov. Ion Gheorghe Maurer, cu o maşină condusă de şoferul Ion Dugăescu, pregătiţi din timp pentru această operaţiune, tov. Ion Mădălin a plecat la Vâlcea pentru a lua legătura cu tovarăşii de acolo ca să asigure primirea şi adăpostirea tov. Gheorghe Gheorghiu-Dej, iar tov. Ion Pripasu şi eu am rămas la Târgu-Jiu să ne ocupăm de asigurarea evadării.
Data fusese fixată pentru 9-10 august la ora 9 seara, dar s-a produs o întârziere din motive de precauţiune. Tov. Ion Pripasu a luat în primire pe Gheorghe Gheorghiu-Dej în cimitirul de lângă lagăr după ce se strecurase pe sub sârmele ghimpate fără să fie văzut de paza de noapte a lagărului şi condus unde trebuia să vină maşina de la Craiova. Eu aveam sarcina să supraveghez locul fixat pentru a nu interveni ceva ce ne-ar pune în situaţia de a fi descoperiţi.
Cum maşina nu sosise la ora fixată, am ieşit cu prudenţă pe poteca din boschet în întâmpinarea tovarăşilor la cca. 80 m. şi le-am transmis cu grijă că n-a sosit maşina şi că va trebui luată o hotărâre imediat. Postul de mitralieră antiaeriană din apropiere ne-a făcut să nu oprim pasul să continuăm drumul, să depăşim punctul fixat pentru maşină şi hotărârea să fie luată imediat de a continua drumul spre depozitul pe care-l păzea tov. Pripasu. Maşina a venit abia după miezul nopţii din cauza unor pene pe care le-a avut pe drum, a îmbarcat pe evadat şi a pornit spre Vâlcea.”

Comments are closed.