Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Istorie » ARHIVE Membrii și scopul societății ”Dorna” Tismana

ARHIVE Membrii și scopul societății ”Dorna” Tismana

Submitted by on 16 October 2017articol citit de 529 ori | No Comment

 

            În anul 1908, la tipografia Nicu D. Miloşescu, „Furnizorul Curţii Regale” din Târgu Jiu, a fost tipărit statutul Societăţii „Dorna-Tismana” cu sediul în vila Sfetea din comuna Tismana. Această societate s-a înfiinţat în scopul promovării localităţii Tismana în vederea transformării acesteia în staţiune turistică precum şi dezvoltarea culturii în zonă.

Membrii fondatori ai acestei societăţi au fost: profesorul G. O. Gârbea din Bucureşti, cel care a fost ales şi preşedinte; Nicu D. Miloşescu, tipograf – promotor al culturii în județul Gorj şi Constantin Muşescu, directorul Şcolii de Notari din Târgu Jiu, aleşi ca vicepreşedinţi; inginerul silvic Ioan Ghica Anastasie, şeful Ocolului Silvic Tismana, ales în calitate de secretar-casier precum şi următorii membrii: Numa Frumuşanu, deputat de Gorj; căpitanul G. Dumitriu, membru în Consiliul Judeţean; Dincă Schileru, deputat de Gorj; arhimandritul Corneliu Săbăreanu, Tismana; preotul iconom Dumitru Lungulescu, Craiova; preotul iconom Ion Mălăescu, Târgu Jiu; profesor universitar Sabba Ştefănescu, Bucureşti; docent universitar G. Murgoci, Bucureşti; primarul Alexandru Pojogeanu-Sache, Târgu Jiu; Constantin C. Negreanu, secretar la Adunarea Deputaţilor Bucureşti; Gheorghe Dumitrescu-Bumbeşti, inspectorul Băncilor Populare Bucureşti; controlor-silvic Al. Luchian, Craiova; publicistul George Coşbuc, Bucureşti; sub-inspector silvic Emil Mihalescu, Craiova; Dumitru Brezulescu, directorul băncii Gilortul din Novaci; bancherul Constantin Lăzărescu, Târgu Jiu; conductorul Constantin Popescu, Tismana; proprietarul Gheorghe Petrescu, Tismana; inginerul N. Ştefănescu, Craiova; profesorul Teodor Costescu, fost Prefect la Mehedinţi, Turnu-Severin şi librarul George Sfetea, Bucureşti, în casele căruia s-a stabilit şi sediul acestei societăţii.

Tot ca membrii, s-au mai înscris ulterior în această societate şi următorii: deputatul Vasile D. Hortopan, Aristică D. Schileru, I. Oprişescu, Rafail Păunescu, doctorul Grigore D. Pociovălişteanu, Gabriel Păunescu, deputatul Ion Seftoiu, institutorul M. Chiricescu, învăţătorul I. Neferescu, pictorul Gheorghe Bărbulescu, avocatul Titu Dem. Staicu, avocatul Florea Vasiliu, avocatul Adrian C. Piscureanu, comerciantul Ştefan Nicolaescu, administratorul Plasei Tismana Emil Haiducescu, comerciantul Ioan D. Alemănuţ, avocatul G. Stolojanu, avocatul Iosif Minov, avocatul Gheorghe Rădulescu, farmacistul Artur Pol, sculptorul Constantin Bălăcescu, judecătorul Al. Caribolu, proprietarul C. I. Colţescu, comerciantul Vasile Roşca, contabilul Al. Sgarbură, funcţionarul Ioan Bărbulescu precum şi multe alte personalităţi ale judeţului Gorj şi nu numai, oameni de cultură, politicieni, funcţionari sau proprietari.

Societatea „Dorna-Tismana”, încă de la înfiinţare avea ca scop: restaurarea monumentelor religioase din regiunea Tismana; înfrumuseţarea văii şi împrejurimilor Mănăstirii Tismana făcând cunoscute poziţiile pitoreşti şi importanţa acestei localităţi din toate punctele de vedere; înfiinţarea unui muzeu regional precum şi a unei biblioteci în cadrul mănăstirii şi a se face demersuri ca valea Mănăstirii Tismana să devină o staţiune climaterică.

Durata acestei societăţi s-a hotărât a fi nelimitată.

Mijloacele de finanţare au fost stabilite astfel: din cotizaţiile membrilor, organizarea de diferite serbări, fie în localitate, fie în alte localităţi, conferinţe ţinute de membrii şi donaţii.

Membrii societăţii erau de patru feluri:

Fondatori – din rândul acelora care au fondat societatea ori au luat parte activă la scopul societăţii, plătind cotizaţia şi subscriind la statutul societăţii.

Activi – aceia care plăteau cotizaţia prevăzută în statut.

Onorifici sau Membrii de Onoare – aceia care erau aleşi de Adunarea Generală pentru contribuţia cu donaţii însemnate, fie pentru orice concurs moral sau material de care societatea avea să se folosească în scopul urmărit.

Donatori – aceia care ar fi donat sume de bani de la 100 lei în sus, odată pentru totdeauna.

Puteau fi membrii doamne sau domnişoare, cu toate că din cuprinsul acestui statut nu reiese că la momentul înfiinţării au participat şi astfel de persoane.

Membrii activi erau structuraţi pe trei clase, astfel:

Clasa I-a incluzând pe cei care aveau să cotizeze cu 60 lei anual.

Clasa II-a incluzând pe cei care aveau să cotizeze cu 24 lei anual.

Clasa III-a incluzând pe cei care aveau să cotizeze cu 6 lei anual.

Admiterea în societate a membrilor activi şi donatori se făcea în urma unei cereri, fără timbru, adresată Preşedintelui societăţii, însoţită de suma donată sau cotizaţia pe un an, indicând clasa din care doreşte să facă parte iar preşedintele avea să-i înscrie în tabloul membrilor, aceştia trebuind să îndeplinească „condiţiuni de onorabilitate”.

Membrii fondatori şi activi erau datori să depună cotizaţia pentru care s-au înscris, cel mai târziu până la 15 august a fiecărui an iar în cazul în care nici până la 14 august al celui de-al doilea an nu achitau cotizaţia, aceştia se considerau ca şi retraşi. Dacă cel retras făcea parte din comitet, adunarea generală proceda imediat la ocuparea locului vacant.

Un membru retrăgându-se din societate, fie din comitet, va aduce la cunoştinţa preşedintelui acest lucru şi numai atunci avea să fie considerat retras sau demisionat, când avea să fie la zi cu achitarea cotizaţiei, în caz contrar considerându-se exclus, consemnându-se acest fapt într-un proces verbal.

Excluderea unui membru avea să se facă de către adunarea generală fie pentru motivul arătat mai sus, fie pentru un delict ce ar fi comis şi care i-ar fi atras vre-o pedeapsă. Membrul demisionat se putea reprimi de către comitet însă membrii excluşi pentru delicte penale nu mai puteau fi reprimiţi în cadrul societăţii.

Fondul material şi întrebuinţarea – fondul bănesc sau material al societăţii era compus din veniturile ordinare sau cotizaţii şi din venituri extraordinare sau donaţii, serbări etc. Pentru orice sumă încasată, casierul emitea chitanţă din „condică a-souche” iar pentru donaţii sub altă formă ca material de construcţie, de exemplu: var, cărămidă, lemne etc., menţionându-se felul şi cantitatea donaţiei iar aceste articole aveau să fie predate autorităţilor comunale din localitate până la întrebuinţarea sau transformarea lor în bani.

La predarea acestor materiale se întocmea proces-verbal în dublu exemplar, dintre care unul rămânea la primărie iar cel de-al doilea exemplar la arhiva societăţii.

Pentru restaurările monumentelor religioase se cerea aprobarea Sfintei Episcopii şi a administraţiei casei bisericii respective iar pentru lucrările de înfrumuseţări, aprobarea autorităţilor în drept. Atât proiectarea unor lucrări cât şi costul acestora avea să fie aprobate de către comitetul societăţii iar recepţia lucrărilor se făcea tot de către comitetul societăţii împreună cu un delegat al autorităţii beneficiare. Un proces-verbal de recepţie se păstra la societate împreună cu actele justificative de cheltuieli.

Adunarea generală şi comitetul – administraţia societăţii era compusă din: adunarea generală şi comitetul executiv.

Adunarea generală era compusă din membrii fondatori şi activi, fără deosebire de sex, ei aveau dreptul la vot doar dacă erau la zi cu plata cotizaţiei. Această adunare se întrunea în şedinţă ordinară o dată pe an în ziua de 14 sau 15 august în funcţie de cum stabilea comitetul executiv şi era ţinută în sala de conferinţe a Mănăstirii Tismana. Aceasta „examina mersul moral şi material al societăţii”, controla actele şi lucrările comitetului şi le aproba. Tot cu această ocazie se „proclamau” membrii onorifici şi donatori, se alegea un nou comitet şi rezolva orice chestiuni de pe ordinea de zi dispunând cum se credea de cuviinţă în interesul şi scopul societăţii.

Comitetul executiv se compunea dintr-un număr de 25 membrii din rândul cărora aveau să fie aleşi: un preşedinte, doi vicepreşedinţi şi un secretar-casier. Aceştia erau aleşi pe termen de un an şi puteau fi din orice localitate iar la o nouă adunare aceştia puteau fi realeşi. Prin excepţie primul comitet ales rămânea cel constituit prin procesul-verbal numărul 7 din 20 august 1908.

Fiecare membru care făcea parte din acest comitet îşi desfăşura activitatea în interesul societăţii în localitatea de domiciliu a acestuia iar orice sumă de bani realizată avea să fie depusă la Banca Populară din localitatea Tismana pe numele societăţii la dispoziţia casierului respectiv. „Suma, No. recipisei de depunere şi data se va publica în gazetele şi revista din acea localitate, unde a avut loc serbarea, spre încredinţarea şi asigurarea publicului iar recipisa se va înainta casierului”. Orice membru care avea să organizeze vre-o serbare prezenta preşedintelui o dare de seamă cu rezultatul material şi moral al serbării.

Preşedintele comitetului executiv reprezenta cu drept de delegaţie societatea în orice împrejurări, ţinea corespondenţa cu diferite autorităţi, convoca adunarea generală şi comitetul executiv la termen sau ori de câte ori era necesar. În caz de urgenţă, în cazul în care nu se putea întruni comitetul executiv, membrii fiind din alte localităţi, preşedintele comunica în scris fiecărui membru problema de rezolvat iar aceştia îşi dădeau avizul tot în scris. Preşedintele societăţii lua hotărâri în conformitate cu votul majorităţii membrilor.

Secretarul-casier ţinea toate registrele şi actele societăţii privind corespondenţa şi actele financiare. Acesta mai deţinea o condică cu chitanţe, un jurnal de casă în care se ţinea evidenţa veniturilor şi cheltuielilor la zi şi un registru de intrare-ieşire. Preşedintele putea să deţină şi funcţia de casier dacă membrii comitetului executiv considerau că acest fapt era mai util.

În cazul încetării activităţii societăţii, toate actele aveau să fie predate autorităţilor comunale din Tismana iar sumele de bani disponibile aveau să rămână la Banca Populară Tismana ca fond pentru instituţia care va crede de cuviinţă comitetul executiv sau adunarea generală, ca de exemplu pentru muzeu sau bibliotecă.

Statutul societăţii „Dorna-Tismana” a fost citit şi votat în şedinţa din data de 20 august 1908 şi a fost tipărit într-un număr de 500 exemplare.

Punându-se bazele acestei societăţi şi începându-şi activitatea pentru care a fost înfiinţată, în anul 1912, un număr de peste 80 de membrii, semnează o solicitare către Directorul General al Serviciului Sanitar Superior din Bucureşti prin care propun declararea localităţii Tismana staţiune climaterică, argumentându-şi solicitarea astfel:

„Subsemnaţii locuitori şi proprietari în comuna Tismana şi oraşul Tg. Jiu – avem onoare a vă aduce la cunoştinţă următoarele:

Comuna TISMANA este situată în partea cea mai muntoasă şi sănătoasă a Judeţului GORJ, având altitudinea de 520 metri deasupra nivelului mării; clima dulce, aerul curat de munte, apa christalină a *Dornei* codrii de castani dulci care înzestrează întreaga regiune a comunei şi plaiului nostru, mai adăugându-se şi împrejurarea fericită pentru noi că în apropiere de comună se găseşte cea mai vestită, prin frumuseţea arhitecturală şi prin trecutul ei istoric şi religios, mănăstirea TISMANA, care, în timpul verii atrage nu numai pe Românii din toate ţările, dar şi pe mulţi străini – ceea ce a făcut ca, în trecut, ca şi în zilele noastre, acest binecuvântat colţ de ţară să fie, în adevăratul înţeles al cuvântului, una din staţiunile noastre climaterice de întâiul rang.

În ajutorul cererii noastre ne mai vine şi faptul că multe din vechile noastre familii Domneşti au avut pe vremuri reşedinţa de vară în văile comunei noastre; iar în timpul din urmă sanatoriul construit de către Onor: Minister al Instrucţiuni Publice, a făcut ca, aici, la S-ta Monastire, să-şi recapete un mare număr de d-nii şi d-ne profesoare, multe sute de elevi din coloniile şcolare, trimişi de Onor: Primărie a capitalei – sănătatea şi puterile pierdute; curăţenia caselor din satul nostru, puse la dispoziţia Onor: vizitatori, vilele deja construite precum şi a celor ce cu siguranţă se vor mai construi – dacă veţi binevoi a satisface cererea noastră – hotelul curat şi ospătăria ce se află deja în al cincilea an de existenţă; Societatea *DORNA-TISMANA* înfiinţată din iniţiativa privată, ale cărei statute vi le alăturăm, care, prin propriile ei mijloace a făcut deja şi face în fiecare an lucrări de îmbunătăţire – toate acestea ne îndreptăţesc a vă ruga, Domnule Director General să binevoiţi a declara comuna TISMANA, din judeţul GORJ, ca staţiune climaterică.

Vă mai alăturăm şi un tablou de altitudinile altor staţiuni climaterice deja recunoscute, mult inferioare comunei noastre, din care reiese că Tismana e superioară cu mult lor.”

Aşa cum s-a scris în solicitarea către directorul general al Serviciului Sanitar Bucureşti, alăturat acestei petiţii a fost anexat un „Tablou comparativ” de altitudinile altor staţiuni climaterice şi balneare din ţară, cu precizarea că localitatea Tismana „recunoscută şi recomandată de toate somităţile noastre medicale” se afla la *Longt. E. 23”3`, Lat. 45”. 5` şi alt. 520 metrii d`asupra mărei*, celelalte staţiuni se situau astfel: Agapia, Neamţ – 480 m; Bălţăteşti, Neamţ – 475 m; Călimăneşti, Vâlcea – 280 m; Câmpina, Prahova – 430 m; Govora, Vâlcea – 250 m; Oglinzi, Neamţ – 500 m; Olăneşti, Vâlcea – 280 m; Piatra, Neamţ – 390 m; Pucioasa, Dâmboviţa – 350 m; Sărata Monteoru, Buzău – 86 m; Slănicu, Bacău – 350 m; Slănicu, Prahova – 390 m; Techir-Ghiol, Constanţa – 20 m; Văratecu, Neamţ – 470 m; Vulcana, Dâmboviţa – 300 m şi Vizantea, Putna – 450 m.

Pentru că la această solicitare nu au primit răspuns, în luna aprilie din anul 1916, societatea a formulat o nouă cerere, de data aceasta către medicul primar al judeţului Gorj, prin care îşi exprima nemulţumirea deoarece „sunt aproape patru ani de când un mare număr de cetăţeni din judeţele Gorj, Mehedinţi, Dolj şi Ilfov, au solicitat Onor. Direcţiunei Generale a Serv. Sanitar, printr-o adresă semnată de ei, recunoaşterea Văiei Tismana, din judeţul Gorj, ca staţiune climaterică, fără să se dea curs încă dorinţelor lor.

Prin prezenta vă rog respectuos să bine voiţi a face dv. demersurile necesare, pentru care scop, vă înmânăm aici alăturat o nouă cerere, identică cu cea pomenită.

Sunt sigur, Domnule Dr. Medic Primar că bine-voitorul Dv. sprijin nu ne va lipsi, pentru care vă rugăm să primiţi pe lângă mulţămirile şi recunoştinţa noastră şi asigurarea stimei ce vă păstrăm.” Semnează preşedintele acestei societăţi G. O. Gârbea.

Cu toate greutățile întâmpinate, societatea a funcționat în perioada interbelică atingându-și scopul înființării prin numeroasele acte culturale săvârșite.

              Daniel Cismașu

Comments are closed.