Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Patrimoniu » Antonie Mogoș, meșterul din lumea satului

Antonie Mogoș, meșterul din lumea satului

Submitted by on 13 April 2011articol citit de 3,888 ori | No Comment

Chiar dacă a trăit în satul Ceauru din fosta comună cu acelaşi nume, leagănul renumitului lucrător în lemn Antonie Mogoş a fost satul Bălăceştii de Jos. Acesta, împreună cu satele Bălăceştii de Sus şi Vârţul, în anul 1864 au format comuna Bălăceşti, ulterior în anul 1950, în urma desfiinţării comunei, acesta fiind alipit de fosta comună Ceauru şi strămutat în perioada 1966-1968 în actuala vatră ce aparţine de comuna Băleşti, unde s-a contopit cu satul Ceauru.

Antonie Mogoş, sculptorul ţăran din Bălăceşti, al cărui nume e cunoscut în întreaga ţară

Antonie Mogoş, sculptorul ţăran din Bălăceşti, al cărui nume e cunoscut în întreaga ţară

Genealogia Mogoşilor
Numele Mogoş, în această zonă, este atestat într-un document datat 16 mai 1579, când Mihnea Voievod întăreşte banului Dragomir şi fiului său, postelnicul Mihail, stăpânire peste satul Poiana, vecin cu Bălăceştiul, care fusese a moşului său Manea, fiul lui Mogoş. La începutul secolului al XIX-lea, satul în care a văzut lumina zilei Antonie Mogoş era proprietate a boierilor: Bălăcescu Uţa, stolnicul Brăiloiu Constantin, Bălăcescu Lucsandra, portarul Bălăcescu Mihai şi stegarul Urdăreanu Anton. Clăcaşi pe moşiile acestora, locuitorii de aici erau învoiţi cu aceşti boieri să slujească prin rotaţie săptămânal câte o familie la muncile pentru care erau solicitaţi de către stăpâni, conform Pravilei Domnitorului Caragea. Aici se găseau în acel timp două mori, două fântâni şi o biserică cu hramul Sfântului Vasile toate proprietate boierească. Satul era condus în anul 1833 de pârcălabul Mogoşi Nicolae, tatăl lui Antonie şi de trei juraţi sau aleşi: Enăşel Mihalache, Mogoşi Dumitraiche, bunicul lui Antonie Mogoş şi Aribaşa Ion, familia ultimului dispărând de-a lungul timpului.
Pârcălabul Mogoşi Nicolae era un om de încredere al satului, fiind căsătorit cu Păuna, cu care în anul 1832 deţineau în gospodărie doi boi, o vacă, un cal şi doi porci. Împreună au avut mai mulţi copii, printre care şi Antonie, născut la data de 16 aprilie 1839 şi botezat de Bălăcescu Rusanda. În actul său de naştere, la prenumele mamei este trecut „Stanca”, iar ulterior, în alte acte de stare civilă, la prenumele mamei este înscris Păuna. Faptul se datorează ori greşelii scriitorului, care, la înscrierea în registrul pentru născuţi, a trecut prenumele mamei greşit, sau este posibil ca acesteia la vremea respectivă să i se mai fi zis şi „Stanca”.
În afară de Antonie, Nicolae şi Păuna au mai avut ca fii pe Constantin, care a decedat de tânăr la data de 6 octombrie 1834, pe Iacov născut la 20 martie 1848, care, fiind botezat de Vărgatu Biţă, ulterior a preluat prenumele naşului său, cum de altfel se obişnuia în acele vremuri, devenind Mogoşi Biţă şi pe Matei născut probabil în anul 1849, nefiind înregistrat în registrele pentru născuţi ale satului Bălăceştii de Jos. Motivul pare să fie decesul tatălui lor Nicolae, care a murit la data de 24 februarie 1849. Aceştia au mai avut şi o soră, Marina, care s-a căsătorit la 14 noiembrie 1849 cu Pasăre Grigore Constantin, având ca naşi pe Rovinaru Dinu şi Ioana, boieri din satul vecin Rovinari.
Fiind familia cea mai respectabilă din sat, dat fiind statutul de pârcălab pe care îl avea Nicolae Mogoşi, acesta ori singur, ori împreună cu soţia, au botezat foarte mulţi copii şi au cununat foarte multe familii, printre cei botezaţi numărându-se: Mariţa fiica lui Nicodin (ulterior Micodinoiu) Gheorghe şi Maria botezată la 1 noiembrie 1842; Nicolae, fiul lui Ienăşel Gheorghe şi Floarea, botezat la 20 aprilie 1845; Constantin, fiul lui Holt Constantin şi Iconia, familie care se mută ulterior în oraşul Târgu Jiu, la 10 februarie 1848. Printre cei cununaţi s-au numărat: Ion, fiul preotului Şerban, cu Mogoşi Dumitrache Bălaşa, la 25 ianuarie 1838, sau Guran Dinu Ion cu Olaru Ioana, la 15 februarie 1845. În anul 1836 pârcălabul Nicolae Mogoşi a găzduit în propria locuinţă pe logofătul Romanescu Ştefan şi pe registratorul judecătoriei din Târgu Jiu, Rovinaru Dumitrache, veniţi în satul Bălăceştii de Jos pentru a întocmi catagrafia averii defunctei Bălăcescu Uţa.

Casa Antonie Mogoş, la loc de cinste într-o sală din Muzeul Ţăranului RomânCasa Antonie Mogoş, la loc de cinste într-o sală din Muzeul Ţăranului Român

Casa Antonie Mogoş, la loc de cinste într-o sală din Muzeul Ţăranului Român

Povestea vieţii lui Antonie Mogoş
După anii copilăriei, Antonie Mogoş urmează cursurile şcolii primare din satul natal sub îndrumarea „candidatului satului” Bălăceştii de Jos, Gheorghe Deaconescu şi, în anul şcolar 1845/1846, în urma examenului din data de 31 martie, promovează la toate cele cinci materii: citire pe silabe, scriere pe table de piatră, citire pe orice carte, scriere caligrafică şi rugăciuni pe din afară. În tot cursul anului şcolar a fost foarte sârguincios, având doar o singură absenţă, faţă de ceilalţi colegi care aveau şi peste 80 de absenţe, iar la purtare a avut calificativul „bine”. Clasa era alcătuită dintr-un efectiv de 15 elevi, toţi băieţi.
Rămânând orfan de tată la doar zece ani, Antonie este nevoit ca, alături de mama sa, să întreţină şi pe fraţii săi mai mici, muncind din răsputeri pentru a agonisi cele necesare pentru traiul întregii sale familii. În data de 27 ianuarie 1863, la vârsta de 24 de ani, se căsătoreşte în satul său natal cu Alecsandrescu Vasile Maria, în vârstă de 16 ani, din satul vecin Ceauru, naşi fiindu-le boierul Sănătescu Mihalache şi soţia acestuia Catinca din satul Sănăteşti. Imediat după căsătorie se mută în satul Ceauru, unde îşi întemeiază şi gospodăria. Viaţa personală de după căsătorie a lui Antonie Mogoş a fost la fel cu cea a majorităţii locuitorilor de la sate din vremea respectivă, locuitori care, în urma împroprietăririi, dobândind pământ, aveau nevoie de forţă de muncă şi, ca urmare, dădeau naştere la foarte mulţi copii, care erau folosiţi la munca câmpului de la vârste foarte fragede. Cuplul Antonie şi Maria a dat naştere mai întâi lui Vasile şi Ioana, probabil gemeni, în anul 1869, apoi a urmat Ion, născut la data de 19 octombrie 1876, Gheorghe, născut la 31 octombrie 1879 şi Constantin, născut la 20 august 1882. Poate urmau şi alţii, dar la data de 6 decembrie 1883, la vârsta de 40 ani, se stinge din viaţă soţia Maria, lăsându-l pe soţul său cu cei cinci copii minori. Acesta, răpus de situaţia deosebită în care se afla, a fost nevoit să se recăsătorească imediat şi, la 19 ianuarie anul următor1884, se recăsătoreşte cu Ciob Iancu Ilinca de 35 ani, tot văduvă, din comuna Bălăceşti, fiica lui Ungureanu Apostol şi Măria, locuitori din comuna Peşteana Jiu. La aproape 30 de ani de la moartea tatălui său, se stinge din viaţă şi mama sa Păuna, în comuna Bălăceşti, la data de 18 septembrie 1878, martorii menţionaţi în actul de moarte al acesteia fiind cei doi fraţi ai lui Antonie, Biţă şi Matei.

Un meşter renumit
Antonie Mogoş, ţăran, sculptor în lemn şi cantor bisericesc, s-a remarcat prin frumuseţea şi unicitatea casei proprii, din lemn, pe care a construit-o şi împodobit-o cu sculpturi realizate  de propriile-i mâini, într-un stil original, care nu a mai fost întâlnit în zonă. Chiar dacă a construit şi alte case, modelul stâlpilor făcut la casa lui nu a mai fost niciodată reluat la altele. În prezent, Casa Antonie Mogoş, construită   între anii 1875-1879, se află la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti, iar faptul că valoarea sa e recunoscută la cel mai înalt grad, e dovedit prin locaţia aleasă pentru ea, aceasta fiind expusă, în expoziţie permanentă, într-o sală luminoasă a muzeului, fiind supranumită „Casa din casă”. O altă casă Antonie Mogoş, construită de acesta ulterior, mai modernă, cu etaj, dar tot din lemn, se află la Muzeul Arhitecturii Populare Curtişoara, secţie de etnografie a Muzeului Judeţean Gorj.

Dan Cismaşu

Comments are closed.