Generalul(r) Constantin Ispas, președintele Asociației Veteranilor de Război Gorj, aniversează la 23 august 2016, 91 de ani de viață.Domnia sa a avut o carieră militară exemplară iar după Revoluție s-a pus în slujba veteranilor gorjeni.
Născut la 23 august 19
25, Constantin Ispas a fost copil de trupă, a luat parte la Al Doilea Război Mondial, a fost grav rănit și bolnav de TBC, a fost lăsat la vatră, s-a reintors în rândurile armatei și a parcurs toate etapele de la soldat la gradul de general.
Primele clase primare le urmează în satul său natal, dar greutățile familiei îl determină ca la vârsta copilăriei, fiind cel mai mare dintre cei 5 copii ai familiei, să meargă argat la un sătean instărit.
Intervievat de subsemnatul pentru emisiunea CINE A FOST ODATĂ ÎN GORJ, Constantin Ispas a rememorat cu ani în urmă o întâmplare care i-a marcat viața. S-a petrecut pe data de 15 august 1938. De Sfănta Marie Mare, la poarta casei familiei oprește o trăsură cu un ofițer chipeș îmbracat, fost bun prieten de copilărie cu tatăl său, Traian Diaconescu, care îi cere copilul cel “oaceheș” să-l ia cu el la București și să se îngrijească de viitorul său. Cu lacrimi în ochi familia a dat în cele din urmă copilul care în câteva zile ajunge la București fiind încadrat copil de trupa la Regimentul de Gardă “Mihai Viteazul” din București. Se acomodează repede cu viața din armată și în paralel cu școala. Apoi este admis la Academia Regală de Muzică și Artă Dramatică – și începe o carieră muzicală promițătoare în cadrul armatei, ca trompetist. Cariera i-a fost întreruptă brusc după ce în timpul cutremurului din 1940 a fost prins sub dărâmături de unde a fost scos după două ore cu dantura făcută praf.
Rămâne copil de trupă și asistă la evenimentele premergătoare și apoi la declanșarea celui de-al doilea război mondial. În iunie 1941 pleacă pe frontul de est, fiind încadrat în Regimentul de Gardă 6 Mihai Viteazul – Compania de Cercetare. In primăvara anului 1944, la împlinirea vârstei de 19 ani și la cererea sa este admis ca voluntar în armata română, iar in iulie 1944 este grav rănit și depistat ca fiind bolnav și de TBC, este reformat și lăsat la vatră. În 1948 este complet vindecat și încorporat din nou pentru completarea stagiului militar. Ajunge la Regimentul 5 Artilerie Grea Brașov de unde este selectat pentru Școala de subofițeri politici din Breaza. Este șef de promoție și avansat la gradul de locotenent cu repartizare la Marele Stat Major – unde se specializează în problem de mobilizare.
În 1953 este admis la Academia Militară – Facultatea de arme întrunite, iar la absolvire în anul 1956, pe bază rezultatelor sale foarte bune obținute pe parcursul celor 3 ani de studii este selecționat și oprit în calitate de cadru didactic. Ocupă pe rând funcțiile de lector, conferențiar și apoi pe cea de profesor.
În anul 1966 este mutat din nou la marele Stat Major al Armatei și i se încredințează responsabilități speciale cu automatizarea în cadrul Secției de Cercetări Științifice unde se ocupă de organizarea acesteia și de stabilirea obiectivelor pentru următorii ani. Era perioada în care se punea accentul pe definirea și crearea sistemului informatic al armatei, pe baza noilor tehnologii ale momentului. In aceste circumstanțe Constantin Ispas urmează cursuri postacademice de cibernetică și de management.
Predă în continuare la Academia Militară în cadrul Catedrei de Automatizarea Conducerii Trupelor, unde împreună cu un colectiv elaborează prima lucrare destinată pregătirii cadrelor militare în domeniul științei conducerii intitulată ,,Probleme ale Științei Conducerii cu aplicații în domeniul militar, urmată de o alta apărută în cursul anului 1974 – în aceleși domeniu..
După anul 1980 alege să se întoarcă spre locurile natale. Aici îndeplinește funcția de Comandant al Centrului Militar Gorj, până in anul 1986 când se pensionează.Se retrage la Turcinești, dar după evenimentele din 1989, locuitorii comunei l-au dorit și l-au votat primar al localitații, unde a activat cu mare pricepere și unde a lucrat fără a fi remunerat.
Din anul 1990 se dedică cu tot sufletul veteranilor de război, fiind preşedintele Filialei Gorj a Asociatiei Veteranilor de Război. În această calitate, a militat şi a depus eforturi considerabile pentru punerea la punct a evidenţei veteranilor şi văduvelor de război, precum şi pentru acordarea drepturilor acestora conform legislației în vigoare. Totodată s-a străduit şi a reuşit să asigure editarea periodică şi la nivel calitativ deosebit a revistei „Onoare şi jertfă”. Este autorul a mai multe cărți dedicate eroilor gorjeni din ciclul NEMURITORII.
