Special

Politică

Istorie

Gorjul

Patrimoniu

Home » Magazin » Amintindu-mi de Alexandru Doru Şerban

Amintindu-mi de Alexandru Doru Şerban

Submitted by on 25 July 2013articol citit de 1,062 ori | No Comment

Am renunţat să mă mai întreb de ce oamenii buni pleacă mai devreme la ceruri, când ei sunt de mare folos pământenilor. Nu ştiu de ce îngerii îi cheamă acolo, la ei, fără a-i lăsa să-şi termine treburile şi să le spună măcar celor dragi, oamenilor, că pleacă să se odihnească pentru niscaiva vreme. Nu ştiu!…

La început de iulie 2013, regretatul Alexandru Doru Şerban ar fi  aniversat 65 de ani

La început de iulie 2013, regretatul Alexandru Doru Şerban ar fi aniversat 65 de ani

Când am ales să scriu aceste rânduri despre omul şi scriitorul Alexandru Doru Şerban, gândul mi s-a oprit mai întâi la o realitate foarte simplă dar deosebit de relevantă – aceea ce ţine de selecţia cuvintelor, pentru că ele, cuvintele în întreaga lor filosofie, sunt cele ce vorbesc despre personalitatea marelui dispărut dintre noi. Prietenul meu însuşi, de la care am avut foarte multe de învăţat, îşi alegea cuvintele cu multă aşteptare şi cumpătare, în funcţie de puterea lor de convingere faţă de un anume fapt sau o anume existenţă. Construia multe variante ale expresiei şi, după multă analiză şi confruntare cu sine, alegea forma potrivită, sensibilă şi relevantă.

De neuitat

Alexandru Doru Şerban era sincer cu sine pentru a fi sincer cu ceilalţi, se respecta pe sine pentru a-i respecta pe alţii, trăia în credinţă şi perpetuă nădejde, cu un cult faţă de familie ca valoare sistemică, era un neobosit admirator şi propovăduitor al autenticităţii în tradiţii şi datini, un apărător al originalităţii şi valorii în creaţia literară, un adept al moralităţii şi spiritului civic curat, împăciuitor şi constructiv în viaţa socială. Era omul care lăsa în urma sa frumoase şi durabile împliniri.
Îi plăceau lucrurile pregătite din timp, planificate şi bine organizate, nu accepta niciun fel de improvizaţie, ştia să se deschidă către oameni, să-şi construiască echipa şi să lucreze în armonie şi înţelegere. Înţelepciunea şi toleranţa îi erau mereu la îndemână, era preţuit de apropiaţi şi de lumea cu care se întâlnea. Participarea sa la emisiunile de radio şi televiziune sporea audienţa acestor posturi. O însemnată şi strălucitoare perioadă din biografia vieţii distinsului om de cultură, Alexandru Doru Şerban, se confundă în semnificative străluciri cu activitatea de consilier editorial la Editura „Ager” şi cea de redactor şef la periodicul de informare, cultură şi divertisment „Ager”, care a apărut la Târgu-Jiu între anii 1992 – 2010.
Când mă gândesc la Alexandru Doru Şerban îmi aduc aminte de omul rigorilor, cinstit şi corect, straşnic cu sine pentru a nu greşi, neobişnuit de săritor la greu, apropiat şi iubitor de semeni, extraordinar de aşezat în bune rosturi, prospectiv, dinamic şi insistent în acţiune, mai întotdeauna potrivit cu împrejurările, tenace şi chivernisitor la treburile vieţii, un minunat iubitor de adevăr, de bine şi frumos în drumul existenţei.
Am fost împreună la multe întâmplări literare, am colindat pe drumuri şi poteci din Gorj pentru a descoperi valori ale etosului şi etnologiei noastre, nestemate ale folclorului şi meşteşugurilor populare, imagini perene şi pilde măreţe din biografiile gorjenilor. Unde călca Domnul Şerban înflorea iarba şi se primeneau grădinile, sufletul semenilor se lumina, se deschidea. Îi plăcea să rămână mult timp printre oameni, să le cunoască viaţa şi preocupările, bucuriile şi aspiraţiile, evenimentele semnificative din satul sau oraşul lor. Eu însumi păstrez la loc de cinste în propria-mi biografie freamătul tainic şi oglinda zilelor petrecute împreună acum 16 ani în sanctuarul sacru al Mănăstirii „Sfânta Treime” de la Strâmba-Jiu.

Ar fi împlinit 65 de ani
Era de admirat spiritul său justiţiar, de om al echilibrului etic, de cetăţean demn, de înaltă onoare, la care găseai de foarte multe ori un sfat binevenit, folositor. Nu voi uita niciodată cât de frumos a iubit viaţa, ce grijă şi priorităţi acorda familiei, soţiei şi unicului fiu, rudelor şi afinilor. Ce să mai spun de gingăşiile şi opera dăruite Dariei, unica nepoţică! Bunelul, pentru că aşa îl aflase ea, ar fi împlinit 65 de ani în 4 iulie 2013. Dar ceva s-a întâmplat şi ceasul său s-a oprit neiertător. Doamne, ce caracter frumos avea acest om! Şi ce mult iubea frumoasa şi trainica rânduială.

Comments are closed.