Am pus-o de mămăligă!

România trece prin cea mai mare criză economică din istoria sa, ajustările de pensii şi de salarii bugetare fiind înspăimântătoare. Bugetarii, răsfăţaţii tranziţiei până acum câteva luni, au ajuns paria societăţii iar acum vor duce acasă mai puţin de  jumătate din salariul de odinioară. Să ne gândim că un contabil sau jurist de Primărie aveau anul trecut peste 4000 de lei net cu toate sporurile iar acum vor rămâne cu mai puţin de o treime din suma amintită. Este o situaţie disperată a bugetarilor mai întâi prin amploarea reducerilor salariale iar apoi prin faptul că s-a avut grijă ca ei să fie consideraţi vinovaţi  de situaţia economică a ţării, deşi munca unui medic sau a unui profesor este la fel de necesară cu a energeticianului sau constructorului. Dar votantul, muncitorul de pe şantier, a aflat cu încântare, chiar dacă nu ştim la ce-i foloseşte, că la cele câteva clase ale sale ţine toată România pe umeri, că doar el contează.
A spune că bugetarii îşi merită soarta ar însemna să fim cinici dar realişti. Până mai deunăzi  cărau banii cu roaba acasă pe te miri ce  sporuri, mai mult sau mai puţin inventate de justiţie, iar despre datorie mai puţin că MĂRIA SA, FUNCŢIONARUL, era stăpân pe viaţă pe postul respectiv. Sunt oameni prin te miri ce instituţii care au luat miliardul de lei vechi pe te miri ce sporuri. Unde mai pui că în doi ani funcţionarii au crescut ca număr mai ceva ca euroii lui Patriciu după ce a vândut Petromidia. Trebuia să se ajungă odată şi odată la fundul sacului iar salariile din primării şi chiar angajaţii să mai intre la apă, deocamdată măsură anunţată la nivel teoretic.
Pe de altă parte, bugetarii obişnuiţi nu pot fi consideraţi vinovaţi pentru tot ceea ce s-a întâmplat în această ţară. Profesorii  bunăoară, chiar dacă au fost mai mereu în centrul atenţiei prin promisiunile neonorate ale guvernanţilor, nu au avut nici pe departe salariile din primării dar au fost primele victime ale restructurării şi reducerii salariilor. Se poate spune că din acest sector putem recruta fraierii tranziţiei de vreme ce doar aici se taie. Unde mai pui că la şcoală mai poate pica doar din meditaţii, altă muncă, şpaga fiind a doua natură în alte sectoare. Că  se lua şpagă până acum în anumite sectoare bugetare e nimic toată, de aici  încolo va plăti contribuabilul şi sporul de zâmbet, şi cel de calculator etc.
De data asta credem că românului i-a ajuns cuţitul la os. Criza ne-a dus într-o situaţie care ne este extrem de frică că vorba românului cu mămăliga care nu explodează nu se mai potriveşte, mai ales că e făcută din porumb de import. Cum mai rău de aşa nu se poate, e clar că următoarele luni sunt imprevizibile pe tărâm social. Orice bugetar se va întreba de ce vecinului cu firmă nu i se pun taxe sau controale pentru că evaziunea este atât de mare încât dacă am reduce-o la jumătate nu am mai avea nevoie de banii de la F.M.I. Şi cu diverse segmente ale societăţii faţă în faţă, Dumnezeu cu mila! Dar cum spune un cunoscut teleast, trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul!